8 février 2006

un veac de singuratate

"He [Aureliano II ] had already understood that he would never leave that room, for it was foreseen that the city of or mirages would be wiped out by the wind and exiled from the memory of men at the precise moment when Aureliano Babilonia would finish deciphering the parchments, and that everything written on them was unrepeatable since time immemorial and forever more, because races condemned to one hundred years of solitude did not have a second opportunity on earth."

g.g. marquez
one hundred years of solitude

3 commentaires:

Unknown a dit…

'zcea asa odata, acest om: "nimeni nu merita lacrimile tale, dar oricine le-ar merita, nu te va face sa plangi"

pe langa acest fapt, reflectii asupra timpului si izolarii, in cartea ta, cu veacurile.
se vede pe mine, cu sesiunea si ofurile-astea :(

cherie a dit…

of of - of of...dar un veac de singuratate e cred ca una din cele mai frumose carti pe care le-am citit, pur si simplu m'a dat pe spate.
desi am ajuns sa cred ca singura cale spre fericire e iesirea din timp. or, intr'un timp atat, dar atat de ciclic precum cel din macondo timpul nu are iesire:(
hmm...si eu care vroiam sa spun fara of:( in orice caz, tare prost mai suna cartea asta in engleza...e ceva cu limbile astea romanice care le face san u piarda mai nimic din finetea si melodicitatea cuvintelor. engleza nu poate asta. credem noi doar.
of..bafta la examene..ai grija:)
><

Covaliu a dit…

Singuratate....in singuratate ...timpul asta pt mine chiar nu are valoare..iti creezi propriul univers...traiesti in el...te bucuri de el...realitatea prea putin mai conteaza...si ce e cel mai aiurea..Singuratatea.. doare a dracului de tare.