28 décembre 2005

Este numit „Contemporanul”, dar el nu are nume, nici chip. Mai bine zis, nu are un chip. El este C., omul paradoxal cu o mie de feţe si o mie de iluzii.

Personalitate scindată, fragmentar(t)ă şi rătăcitoare, C. Visează unitatea identitară; în lipsa acesteia, se ascunde în spatele unei măşti ce îi conferă comoditatea unui rol în mecanismul social consumerist şi-l proiectează în centrul unei lumi artificiale, conduse de mirajul lui Acum şi Aici.

Căci pentru C., timpul se confundă cu prezentul imediat, simultan cu momentul dorinţei de absolut. Trecutul este negat şi refuzat violent, viitorul – condensat în clipă. C. este acum ceea ce va fi, fiindcă în lumea lui a dori este echivalent cu a fi şi a avea.

El trăieşte într-un prezent dilatat şi difuz, alimentat de viteza unui click sau a unei apăsări de buton ce sparg limitele spaţiale şi generează un „peste tot” accesibil oricând.

Click – şi ecranul până acum opac şi gol se deschide spre sute de lumi distincte şi simultane, şi înghite un contemporan – spectator pasiv şi indiferent –în sistemul unui spectacol grotesc, construit pe iluzia lui „pot fi tot ce nu sunt şi avea tot ce nu am”. Tot, Aici şi Acum.

În mijlocul deluviului de imagini, C. trăieşte himera omniprezenţei şi a atotputerniciei posesive. A prins gustul puterii şi vrea mai mult, mereu mai mult. Eul a lăsat loc „Super-eului”, acel „altcineva” mai puternic, mai avut, mai iubit, care se face auzit şi ascultat prin declaraţii şi atitudini radicale care anunţă naşterea unei noi ordini universale: contemporaneitatea – despiritualizată, prgamatică si gregară.

Or, de fiecare dată când specatcolul ia sfârşit şi ecranul se stinge, măştile cad, „peste tot” devine „nicăieri” şi prezentul absolut – timp inexistent. Aparenţele se şterg şi rămâne esenţa unui contemporan ce resimte dezrădăcinarea ca pe o criyaa identităţii şi a originilor.

Zi de zi, C., fundamental laş, este forţat să-şi infrunte angoasele şi orgoliile de stăpân al unei lumi false şi să-şi accepte teama de singurătate, de discriminare,nevoia de a fi iubit şi nevoia de Celălalt.

Căci doar prin el poate începe adevărata cunoaştere, lipsită de replici prefabricate şi de şabloane, spiritualizată şi umanizantă.

20 décembre 2005

we all end up alone, in the dark. si totusi lumina patrunde. stai cu spatele la ea. intunericul a devenit obisnuinta. confort. confortul te face las.

e bizar cum, elogiind lumina, omul prefera un refugiu constant in intuneric.
e mai simplu sa nu stii.





..ma rog...mi-a placut mult imaginea asta si titlul pe care i-l daduse un tip de pe deviantart.com:)
hmmm...cat de repede poti sa ajungi la capatul puterilor? cat de mult iti poti plange de mila? cat de mult te poti compatimi? cat de multe scuze iti poti gasi? cat de mult te poti victimiza?

trebuie sa incetezi.

ce faci cand pur si simplu nu mai ai putere sa iti pese?


am zis eu vreodata ca depression is good?...cred ca am gresit.

4 décembre 2005

lost...

Lost

Pourras-tu le faire I'm lost...
Pourras-tu le dire
Tu dois tout essayer
Tu dois devenir
Tu dois voir plus loin
Tu dois revenir
Egaré en chemin
Tu verras le pire
Pour trouver le sud
Sans perdre le Nord
Aprčs les certitures
Au-dela des bords
 I'm lost but I'm not stranded yet
I'm lost but I'm not stranded yet
 Dans les yeux des femmes
Dans la marie-jeanne
Dans la techno-cité
Pour manipuler
 Grand combat de chairs
Colline enflammée
Dans l'ombre ou la lumičre
Pôle halluciné
 Pour courir ventre a terre
Brouillard et fumée
Consommer consumer
Recracher de l'air
 Dans le dérisoire
Dans les accessoires
Dans le feu des possibles
Au coeur de la cible
 Dans la paranoia
Dans la schizophrénia
Un maniacopéra
Pharmacopérave
 I'm lost but I'm not stranded yet
I'm lost but I'm not stranded yet
 Entre les dérapages
Entre les lignes d'orages
Entre temps entre nous
Et entre chien et loup
Au maximum du voltage
A peine est passé le message
Au fil du rasoir
 Encore une fois c'est la vie qui s'entęte
Acharnée au-dela des images qu'on reflčte
Chacal, charogne, chaman, sachem
Magie noire ou blanche inscrite a la Sacem
 Des poumons d'or
Belphégor
Ici, maintenant, a la vie, a la mort
N'oublie pas ton sourire pour ce soir si tu sors
Un jury t'attend n'injurie pas le sort
 Entre les dérapages
Entre les lignes d'orages
Entre temps entre nous
Et entre chien et loup
Au maximum du voltage
A peine est passé le message
Au fil du rasoir
 Dans les corridors
Sur les baies vitrées
Des insectes écrasés
qui cherchaient de l'or
 Dans les ministčres
Dans les monastčres
Dans les avalanches
Au bout de la planche
 Des combats d'autorité
Des conflits d'intéręts
Des types ignifugés
Veulent ma fusée
 Des désenchanteurs
Un train a quelle heure
Des pirates des corsaires
Sans aucun repaire
 Tu dois voir plus loin
Tu dois revenir
Tu dois tout essayer
Tu dois devenir
Tu dois devenir
Tu dois devenir
I'm lost but I'm not stranded yet
I'm lost but I'm not stranded yet