E inca 12 noiembrie cand scriu prostia asta si asta inseamna ca sunt exact doua luni de cand am venit aici. Aici, adica Franta. Franta, adica, Aix-en Provence…
Totul se pierde deja in relativitate…am sentimentul simultan al lui mult si putin…
doua luni ? doi ani deja, mai bine.
doua luni ? doua saptamani, durata stas a unei vacante in strainatate –monumente, strazi vechi, amricani galagiosi printre localnici. Ma orientez dupa numele strazilor. Turist sunt, turist o sa raman.
Rock. No sex. Doar Clar – doua luni pe care le-am simtit mai clar si mai enervante decat ricare altele…nicaieri unde sa fug, nicaieri unde sa ma ascund de frica, de mine, de amintiri, de nesiguranta si ceatza fiindca oricum nimanui nu ii pasa si fiindca oricum nu pot fugi acolo unde vreau.
Sensul invers e interzis. E ca mersul cu masina – nu poti sa opresti brusc in mijlocul autostrazii si sa te intorci fara sa te injure toata lumea..ma rog - proasta analogie dar stiu eu ce vreau sa zic.
Gata, am inceput de doua luni…orizontul e deschis. Asta am vrut.
Morala: what you see ain’t what you get.
