am sa iau o pauza. am sa ma las, ca de un viciu.violence is a way to show affection. e posibil sa nu iti placa, sa vrei altceva, dar este un adevar. si este adevarul meu.
incet incet, iti vei gasi si tu locul printre fragmentele de amintiri ale personajelor mele, vei vedea.
asta imi place cand scriu, tot ce nu-mi merge, toate scenariile cu "eu zic a, el zice a+1" eu zic asta, el raspunde asta" devin posibile. mai mult, functionale. pudrate cu zahar pudra de fatete sparte.
cand scriu, tot ce nu are sens si ma ineaca in mintea mea, capata un sens, se face poveste, se face lipici pentru bucatelele de zambete si priviri, gesturi si crispari care imi raman lipite pe retina.
si devine o lume care ramane acolo. un traseu care ar fi putut fi, asa innorat pseudo depresiv, dar o carare unde totul capata sens, deznodamant.si se opreste acolo.devine o imagine ca un tablou in rama. il pot analiza, ce e acolo e pentru ca trebuie sa fie acolo..si atat. se atarna de perete, oriunde, dar nu in mine. nu atarna de mine. iese. si asa, din nou, se poate face din nou soare. in mine. shine? da, eu.
i will be loved. i will. when i'll expect it the least.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire