c'est peut-être que...

a fost o zi..cel putin ciudata, nici nu mai stiu daca asa sunt sau asa devin..poate nici nu trebuie sa inteleg.

dar care mi-a zambit - cu soare, pe iarba, cu pupilele dilatate, cred, cu multa lumina...am fost toata numai un zambet, un ras tamp si continuu, energie si...cu nevoie de aer. si l-am avut - sa respir, sa rad, sa ascult, sa simt ceea ce emana - calm, bine, liniste, putina nesiguranta, putina nebunie, putin pe alta lume, cele cinci guri de ceai, r, allez on se barre, on va ailleurs - calm, bine.
chaque chose en son temps.

mi-a placut

"c'est peut-être parce que je suis là, aussi?"
hmmm

/// ||| \\\

pfff..ce ma enervez, tocmai cand scriam si eu o chestie ieri, s'a blocat calculatoru'..eh uite, chestia asta nu se intampla niciodata in jurnalele adevarate, alea de hartie, pe care scrii cu pixul sau cu creionul, sau cu nshpe mii de carioci sau hai, treaca de la mine, adunatura de pretentiosi, cu stiloul.

oricum nu are rost sa ma chinui sa imi amintesc fraze si citate din mine insami din textul de ieri - nu mai am aceeasi stare, desi ideile cam tot pe'acolo au ramas...o sa tin minte ca le-am scris o data si asa o sa le tin minte si pe ele...semn el unui semn al unui semn.

da da am chef sa scriu. adica da da da, am idei
si tommy vrea sa facem ceva misto din textele mele; le-a ascultat pe alea de anu trecut si i-au placut mult...hmmm

drept care ascult doors.

si mi-a dat prin gand azi cand eram la musée maillol ( une e o suuuuuper expozitie allemagne les années noires, cu litografii, picturi si gravuri de otto dix, max beckmann si georg grosz...eeeh, bucurie mare, pe asta nu am ratat-o)..deci da eram acolo si chiar aveam chef sa ii iau o carte cu niste fotografii geniale cu bob dylan facute de un anume mare fotograf jerry sch**** ca nu mai stiu cum ii zice...:p
asa, de amintire ca a avut grija de mine cand am ramas pe-afara o zi jumate, tremuranda si , well, tremuranda si..aaa, da, patata ca o vaca baltata:) si m-a dus la film si am vazut i'm not there, despre dylan si mi-a placut, m-a lasat ametita...

tommy e unul din amenii carora le doresc sa fie fericti, autentic fericiti. cred ca merita.

toate astea, fiindca nu am chef sa povestesc ce zi de cacat am avut, lucru care de altfel imi pare atat de indepartat acum, parca nu maine tree sa predau tampenia aia de dosar care se tot lalalalalalaie dar fie...la naiba, chiar sunt in sesiune si sunt calma, creierul meu e vid si am apucaturi de scolar huligan...si mi-e un soooooomn, de parca orele nedormite ale omenirii ar fi intrat in contul meu.

Cancel my subscription to the Resurrection
Send my credentials to the House of Detention
I got some friends inside

...si imi mai aprind o tigara, asa de draci pe mine si pe lumea intreaga si pe sictirul care m-a apucat de ceva vreme...sictir...hmm..indiferenta...

the scream of the butterfly

uof, de-as putea crede ce spun, de-as crede macar eu cu adevarat ca totul o sa fie bine, daca-as sti sigur ca binele ala in care cred exista si pentru mine, si m-as simti bine cu starea asta tampa si amortita si letargica si pe atat de tensionata..nous rechargerons nos energies plus tard..hmm, daca le mai incarc, or sa explodeze, si mie mi-e somn, mi-e atat de somn.
nici nu stiu cand as vrea sa ma trezesc sau unde.
uneori mi-ar placea ca geneza sa fie inlocuita cu un vis..gen si dumnezeu a visat ca se facea lumina, si se facu lumina..ca intainte de orice sa fi fost imaginea, nu cuvantul...si eu sa visez, sa cosmar, sa orice si cand ma trezesc, sa fie. sa fie pur si simplu. ca doar, nu? la inceput a fost ideea...put forth the proposition that you can petition the Lord with prayer...you cannot petition the Lord with prayer!!!

Before you slip into unconsciousness...
break on through
to the other side

tu vei fi text si culoare.

am sa iau o pauza. am sa ma las, ca de un viciu.violence is a way to show affection. e posibil sa nu iti placa, sa vrei altceva, dar este un adevar. si este adevarul meu.
incet incet, iti vei gasi si tu locul printre fragmentele de amintiri ale personajelor mele, vei vedea.
asta imi place cand scriu, tot ce nu-mi merge, toate scenariile cu "eu zic a, el zice a+1" eu zic asta, el raspunde asta" devin posibile. mai mult, functionale. pudrate cu zahar pudra de fatete sparte.
cand scriu, tot ce nu are sens si ma ineaca in mintea mea, capata un sens, se face poveste, se face lipici pentru bucatelele de zambete si priviri, gesturi si crispari care imi raman lipite pe retina.
si devine o lume care ramane acolo. un traseu care ar fi putut fi, asa innorat pseudo depresiv, dar o carare unde totul capata sens, deznodamant.si se opreste acolo.devine o imagine ca un tablou in rama. il pot analiza, ce e acolo e pentru ca trebuie sa fie acolo..si atat. se atarna de perete, oriunde, dar nu in mine. nu atarna de mine. iese. si asa, din nou, se poate face din nou soare. in mine. shine? da, eu.

i will be loved. i will. when i'll expect it the least.

2008. asa, si?

da bah, a venit anu nou - daaaa maaah, a fost frumos. pe bune.
a trecut anu nou
acum e doar un an
am avut cata ranjetu cretin pe fata cateva zile - cica mi-era bine - zau.cica si acuma mi-e, da' nu se vede.
acuma ..in pofida oricaror previziuni astrologice geniale - ma panichez ca de obicei. - da, mah, scoala, doasare, dezorganizare alea alea...stiti doar, ce mama naibii ;)

normal, daca io nu fac ce am de facut, nu face nimeni in locul meu

si ah nu raspunde defel - ca dovada ca un an nou cu 8 in coada nu aduce si obiceiuri noi sau atitudini noi sau orice altceva nou. sau un ah nou.

oricum, cifra 8 nu m-a inspirat niciodata cu mare lucru. poate doar mucenici cu scortisoara...lul zice covrigi, da' n'are a face... notele onorabile nu mi-au placut ...
deeeci....zbang... 8 sux.
in orice caz, azi.

si gata

[work in porgress evident, doar nu credeati ca asta e postu' bun, nuuu? asta e asa, de teaser, sa nu ziceti - voi cele 17 personalitati ale mele plus cativa initiati - ca oi fi dat bir cu fugitii virtuali sau alte alea...]

whatever.

joleeeneee, joleeeeneee, joleeeeeneee, joooooleeeeeeneee
[ prieteniii stiu de ce]