psychedelic hey joe

nu reusesc sa-mi dau seama - la ora asta demna de schimbu' trei - cat de psihedelici versus rock'n'roll bluz si alte alea au fost led zeppelin dar am impresia ca domnu' plant, acum, ca-i batran, mai mult ca niciodata, face niste chestii mai navalnice si hippie-mistice decat cand era el tanar cu convershi rosii ( eh, am gasit si eu o poza si gata, mi se puse pata:p)..sau poate chiar mai invaluitoare si mai de semi-transa decat giumbushlucurile de woodstock ale lui hendrix...

ideea centrala a paragrafului de mai sus e ca domnul robert plant, care dupa ce led zep a tras cortina, a continuat sa insire versuri pe hartie si note pe portativ ( improvizez), a scos un cover cat se poate de personalizat dupa mai ione ( aka hey joe) al lui hendrix.

...acuma, ce propun eu acum spre ascultare, pe motive de "cand-are-omu'-nevoie-de-ceva-de-pe-youtube-nu-gaseste", e un alt tril de rang nobil, semnat tot de messer plant - darkness darkness, de gasit aici>>> http://youtube.com/watch?v=ompUMUwt2Jk

asta just to get a mere taste a ceea ce va asteapta -
cat despre acest hey joe - cautati-l care pe unde o sti mai bine ( si da, stiti bine:d) and then...
sit back and
enjoy


to be a rock and not to roll...

Traiesc intr-o lume cruda si violenta.

Nu mă mai încurc cu obiecte uzuale de scris

poemul ăsta îmi curge prin degete
ridicându-se cu o viteză ameţitoare deasupra oraşului
de-acolo de sus
lui dumnezeu îi poate părea că îmbătrânim mai încet
că nimeni nu suferă
printre munţi de cartoane
şi sticle de plastic uşor reciclabil
nu mi-e frică să devin sentimental
nu mi-e frică să povestesc în poem
până mă podidesc lacrimile
nu mi-e frică să dau cu mine de pământ
dacă voi începe să bat câmpii
[...]
nu-i pot suporta pe revoltaţii care nu vor decât
să se integreze-n sistem
să-şi arunce fesele pe fotolii pluşate
lăsaţi-mă în pace cu lecţiile de istorie
mie îmi plac învinşii
idealiştii
luptătorii nepregătiţi şi stângaci
iubesc proştii din care viaţa muşcă până la os
şi pe mânioşii tocmai bine pârguiţi pentru morgă.



[titlu si text - claudiu komartin

fiindca mi-ar fi placut sa pot crede si eu ce scrie el.]

one last time let's go there

tremur
scriu prost
mi-e frig
poate avea dreptate, in mintea lui complicata si pierduta in detalii, refuzuri copilarestisi filme cretine, trebuie sa stii sa faci un pas inapoi si sa pui un semn de intrebare sa se aseze langa tine.
vad prost la distanta. nu pot iesi din mine si din nemultumirile mele copilaresti.
"ce te nemultumeste?"
"ce vrei de fapt? ce astepti de fapt?"
era o vreme in care nici nu aveam nevoie de intrbarile astea
era o vreme in care totul venea de la sine
era o vreme in care nu aveam nevoie de constiinta lucrurilor pe care le faceam ori gandeam
era o vreme in care tin minte doar ca imi era bine, si asta o stiu doar acum cand nimic nu mai vine de la sine cand nu stiu ce astept dar am impresia ca stiu ce vor altii de la mine.

cum faci sa stii care e stanga si care e dreapta? cum faci sa iei totul ca atare, sa il accepti, sa inglobezi ce ai lasat in urma si sa mergi mai departe, cu pas sigur, cu intrebari clare, fraze scurte, ordonate si gandite la rece? cum faci sa nu te pierzi in amanunte, analogii stufoase..cum faci sa nu mai rascolesti stari si interpretari cum faci sa nu dramatizei cum stii sa te opresti sa accepti

cum stii sa te vezi dincolo de comparatii dincolo de competitii dincolo de cel mai bun castiga dincolo de oricum-sunt-toti-prosti habar-n-au lasa-ca-or-sa-vada-ei dincolo de orgolii dincolo de chirii calculatoare ortografie oglinzi ferestre

cum stii ca poti si fara sa ai nevoie de incurajari fara sa mai fii un parazit pe constiinta altora fara sa-ti zici ca nu asta e contextul in care reusesti fiindca atunci iti era bine si tonul cu care o zici face ca toate astea sa para vina lor, a celor care conteaza a celor care ti-au dat drumul fiindca ei cred in tine fiindca ei cred si stiu ca poti si asta stii si tu foarte bine cum faci sa stii ca poti sa nu i i dezamagesti

cum faci sa nu iei toul ca pe un complot misterios al lumii impotriva ta cum faci sa nu mai fi atat de egoist si incapabil sa vezi dincolo de limitele pielii tale in care nu mai incapi

cum faci sa nu ramai un copil frustrat si vesnic nemultmit, cum faci sa nu te mai alinti atat si sa privesti naibii o data pentru totdeauna lucrurile in fata

cum faci sa te adaptezi
cum faci sa nu mai rascolesti
cum faci sa te pui in ordine
cum faci sa te calmezi, sa nu mai tremuri sa nu mai ai un gol in stomac - nu, nu ti-e frica, esti doar las, e altceva
cum faci sa fii asa cum cred ei ca esti, fiindca in ochii lor esti mai bun si mai calm si mai putin frustrat si
cum faci sa iti pui intrebarile cum trebuie
cum faci sa ai curajul sa nu cauti iesiri facile, sa nu raspunzi cu subtilitati lipsite de substanta cum faci s-o dai dracului de criza existentiala trasa de par si sa te trezesti ca un om rezonabil in fiecare zi la opt si weekenduri la zece si sa incetezi sa cauti scuze metafizice pentru fiecare chestie elementara si cat se poate de prozaica pe care nu ai facut-o

- nu esti o victima.