amintiri
amintiri
strang in suflet doar priviri...
si asa vom fi
pana vom muri
prieteni buni
pe viata.
[*trooper]
24 avril 2006
21 avril 2006
scrisoare - targu jiu, 16-20 aprilie 2006
doamna profesoara,
va multumesc mult...de paco de lucia mai auzisem eu vorbindu-se, dar nu ascultasem niciodata ce face...intr-adevar e foarte frumos..o sa incerc chiar sa mai fac rost:)
nu stiu ce sa va spun de olimpiada...eu una sunt dezamagita - si de mine, dar si de olimpiada in sine. de mine, fiindca am facut niste greseli pe care nu ar fi trebuit sa le fac sub nici o forma; de olimpiada, fiindca eu chiar crezusem ca totusi o schimbare in bine a atitudinii corectorilor este posibile, desi dumneavoastra imi atraseseti atentia...mi se pare inadmisibil sa imi corecteze lucrarea un om care o data cu facultatea si-a incheiat formarea si care, ca inspector de suceava, are o eleva pe locul doi. mai mult, mi se pare oarecum in neregula ca judetul cluj sa fi luat mare parte din premii in contextul in care majoritatea corectorilor erau din cluj. si asa mai departe. si inca nu vreau sa cred ca ceea ce se cere, intr-un concurs care se vrea unul al elitelor, este sa te conformezi unor clisee.
si nu stiu cat de bine am facut, dar eu, considerand ca nu am nimic de pierdut, le-am facut cunoscuta dezamagirea mea in legatura cu olimpiada.
m-am saturat sa fiu intrebata "la ce v-au folosit toate conceptele alea filosofice, domnisoara?" si ca "altii s-au conformat", m-am saturat sa li se spuna prietenilor mei "da, ati facut o lucrare impecabila, impresionanta, dar nu ati dat exemple concrete despre cum alegeti bomboanele in magazin, ati divagat, e prea abstract" sau ca "da, intelegem, aceasta este parerea ta...asta e parerea mea."
eu una ii sunt recunoascatoare olimpiadei acesteia doar in masura in care ea a fost un pretext [ sa invat mai mult, sa imi fac prieteni buni, sa pun pasiune in ceea ce fac, sa imi strucutrez intr-un anume fel eseurile etc]. in rest, daca ar trebui sa o iau de la capat, stiind ce se intampla...nu sunt la fel de convinsa acum, ca anul trecut, ca as face la fel. e un sistem care ar trebui sa se schimbe cu totul, daca intr-adeva vloarea este ceea ce vor ei sa scoata in evidenta.simt o oarecare usurare ca a fost ultima si ca acum totul s-a terminat.
imi doresc mult sa fiti si dumneavoastra...macar nu dezamagita de mine. nu stiu daca intr-adevar mi-am batut joc, daca am facut-o, in mod sigur nu a fost in sensul lucrarii in sine, cat a "institutiei" ce se vrea olimpiada. in eseul acela, in ceea ce am zis, am fost eu, la fel cum tot eu, cu toata pasiunea pe care o am pentru franceza, sunt in tot ce am scris pana acum la franceza in general, si la olimpiada in particular...[or, premiul doi a fost luat de o fata pe care ocunosc si care mi-a declarat clar ca a fost olimpiada la care a venit cu cea mai putina pasiunea, cu cea mai multa detasare....]
cu mult drag,
cherie:)
va multumesc mult...de paco de lucia mai auzisem eu vorbindu-se, dar nu ascultasem niciodata ce face...intr-adevar e foarte frumos..o sa incerc chiar sa mai fac rost:)
nu stiu ce sa va spun de olimpiada...eu una sunt dezamagita - si de mine, dar si de olimpiada in sine. de mine, fiindca am facut niste greseli pe care nu ar fi trebuit sa le fac sub nici o forma; de olimpiada, fiindca eu chiar crezusem ca totusi o schimbare in bine a atitudinii corectorilor este posibile, desi dumneavoastra imi atraseseti atentia...mi se pare inadmisibil sa imi corecteze lucrarea un om care o data cu facultatea si-a incheiat formarea si care, ca inspector de suceava, are o eleva pe locul doi. mai mult, mi se pare oarecum in neregula ca judetul cluj sa fi luat mare parte din premii in contextul in care majoritatea corectorilor erau din cluj. si asa mai departe. si inca nu vreau sa cred ca ceea ce se cere, intr-un concurs care se vrea unul al elitelor, este sa te conformezi unor clisee.
si nu stiu cat de bine am facut, dar eu, considerand ca nu am nimic de pierdut, le-am facut cunoscuta dezamagirea mea in legatura cu olimpiada.
m-am saturat sa fiu intrebata "la ce v-au folosit toate conceptele alea filosofice, domnisoara?" si ca "altii s-au conformat", m-am saturat sa li se spuna prietenilor mei "da, ati facut o lucrare impecabila, impresionanta, dar nu ati dat exemple concrete despre cum alegeti bomboanele in magazin, ati divagat, e prea abstract" sau ca "da, intelegem, aceasta este parerea ta...asta e parerea mea."
eu una ii sunt recunoascatoare olimpiadei acesteia doar in masura in care ea a fost un pretext [ sa invat mai mult, sa imi fac prieteni buni, sa pun pasiune in ceea ce fac, sa imi strucutrez intr-un anume fel eseurile etc]. in rest, daca ar trebui sa o iau de la capat, stiind ce se intampla...nu sunt la fel de convinsa acum, ca anul trecut, ca as face la fel. e un sistem care ar trebui sa se schimbe cu totul, daca intr-adeva vloarea este ceea ce vor ei sa scoata in evidenta.simt o oarecare usurare ca a fost ultima si ca acum totul s-a terminat.
imi doresc mult sa fiti si dumneavoastra...macar nu dezamagita de mine. nu stiu daca intr-adevar mi-am batut joc, daca am facut-o, in mod sigur nu a fost in sensul lucrarii in sine, cat a "institutiei" ce se vrea olimpiada. in eseul acela, in ceea ce am zis, am fost eu, la fel cum tot eu, cu toata pasiunea pe care o am pentru franceza, sunt in tot ce am scris pana acum la franceza in general, si la olimpiada in particular...[or, premiul doi a fost luat de o fata pe care ocunosc si care mi-a declarat clar ca a fost olimpiada la care a venit cu cea mai putina pasiunea, cu cea mai multa detasare....]
cu mult drag,
cherie:)
12 avril 2006
de ce nu trebuie sa fie simplu.
fiindca nu vreau eu.
uite asa, imi plac mie lucrurile complicate, pentru care trebuie sa lupt, sa ma zbat, ca sa am satisfactia lucrului castigat prin munca, implicare, dorinta, fapte.
fiindca nu vreau nimic de-a gata.
fiindca nu vreau sa stiu ce o sa pice la bac, desi o sa pot sa stiu.
fiindca nu vreau sa am imaginea de ansamblu. vreau sa o reconstitui eu, din fragmente disparate, de neinteles, din detalii din cauza carora sa ma lovesc rau de pragul de sus.
fiindca daca ar fi simplu, n-as mai descoperi nimic. n-as sti ce limite am. daca am limite. daca intr-adevar gandirea mea e limitata.
nu trebuie sa fie simplu, ca sa va demonstrez ca pot. ca se poate. ca am vrut, si am obtinut. ca sa va arat ca puteti si voi.
da, sa fie greu. sa fie epuizant. aneantizant.
fiindca atunci nu o sa mai gandi. nu o sa mai am idei care sa ma dea peste cap. fiindca atunci nu o sa mai sufar ca nu ma intelege nimeni. fiindca.
fiindca atunci o sa dorm. si cand dorm uit. si daca uit, totul devine simplu.
si lucrurile simple sunt cele mai complicate.
"Cand ninge [ acum ploua de rupe], clipa e atat de mareata [ da, unora le plac cuvintele mari. mie nu mereu.] rotunda[ da, timpul este ciclic] si fermecatoare [ adica te inchide intr-un farmec. pharmakon - otrava si remediul pot fi acelasi lucru], incat o vad plangand ca trebuie sa piara [ asa zicea si bacovia...for the pleasure of dying twice.] Iar in sangele meu da bob albastru [ wtf...???] setea de a schimba totul pe o dragoste amara [da, cat mai amara..cafea fara zahar. o sa stau treaza toata noaptea. dragoste amara zice el...da.]
Stiind ca pierd! blestemat sa nu uit! [da..e mai simplu sa uiti. unii pot. eu nu prea]
Eu fumez pentru placerea pura a fumatului. Eu reprezint vidul pur; cand sunt eu de fata, legea credintei in sine nu exista. Eu sunt verificarea impulsului de rau [ isi batea joc sau credea cu adevarat?] Eu sunt viciul, talpa lui josnica si sangele lui albastru."[ by me &fanush neagu. da, prea metaforic si da, exact ce vreau eu acum.]
uite asa, imi plac mie lucrurile complicate, pentru care trebuie sa lupt, sa ma zbat, ca sa am satisfactia lucrului castigat prin munca, implicare, dorinta, fapte.
fiindca nu vreau nimic de-a gata.
fiindca nu vreau sa stiu ce o sa pice la bac, desi o sa pot sa stiu.
fiindca nu vreau sa am imaginea de ansamblu. vreau sa o reconstitui eu, din fragmente disparate, de neinteles, din detalii din cauza carora sa ma lovesc rau de pragul de sus.
fiindca daca ar fi simplu, n-as mai descoperi nimic. n-as sti ce limite am. daca am limite. daca intr-adevar gandirea mea e limitata.
nu trebuie sa fie simplu, ca sa va demonstrez ca pot. ca se poate. ca am vrut, si am obtinut. ca sa va arat ca puteti si voi.
da, sa fie greu. sa fie epuizant. aneantizant.
fiindca atunci nu o sa mai gandi. nu o sa mai am idei care sa ma dea peste cap. fiindca atunci nu o sa mai sufar ca nu ma intelege nimeni. fiindca.
fiindca atunci o sa dorm. si cand dorm uit. si daca uit, totul devine simplu.
si lucrurile simple sunt cele mai complicate.
"Cand ninge [ acum ploua de rupe], clipa e atat de mareata [ da, unora le plac cuvintele mari. mie nu mereu.] rotunda[ da, timpul este ciclic] si fermecatoare [ adica te inchide intr-un farmec. pharmakon - otrava si remediul pot fi acelasi lucru], incat o vad plangand ca trebuie sa piara [ asa zicea si bacovia...for the pleasure of dying twice.] Iar in sangele meu da bob albastru [ wtf...???] setea de a schimba totul pe o dragoste amara [da, cat mai amara..cafea fara zahar. o sa stau treaza toata noaptea. dragoste amara zice el...da.]
Stiind ca pierd! blestemat sa nu uit! [da..e mai simplu sa uiti. unii pot. eu nu prea]
Eu fumez pentru placerea pura a fumatului. Eu reprezint vidul pur; cand sunt eu de fata, legea credintei in sine nu exista. Eu sunt verificarea impulsului de rau [ isi batea joc sau credea cu adevarat?] Eu sunt viciul, talpa lui josnica si sangele lui albastru."[ by me &fanush neagu. da, prea metaforic si da, exact ce vreau eu acum.]
10 avril 2006
never say never
nimic nu e ceea ce pare.
mereu va exista o pojghitza de dat la o parte; in spatele ei va fi intotdeauna exact ceea ce nu te asteptai sa fie: noroi, mazga. acel cineva care credeai ca nu esti. ca nu ai fost. ca nu vei fi niciodata. tough luck : asta esti. accepta-te. conformeaza-te. alta sansa nu ai.
the dark side of the moon.
toate tentativele de a fi mai bun, de a fi altfel, nu sunt nimic altceva decat curatenii generale : o maniera in plus de ascunde gunoiul sub covor. eu nu am covoare in casa. nu mai am loc sub pat.
tot raul din mine tasneste isteric. raspunsuri in doi peri. ce merge bine, merge bine din inertie. "nu te mai recunosc". nici eu. ma uit in oglinda si ma mir permanent. " nu credeam ca arat asa". fara false modestii, credeam ca sunt mai urata. se pare ca nu sunt, dar asta nu ma face mai sigura de mine. dimpotriva.
ma uit in oglinda si ma mir. iar. nu vreau sa seman atat de mult cu tata. in toate pozele de la brasov, dar numai de acolo, seman cu tata. bucatica rupta. nu vreau. sa seman cu el, asta inseamna sa-mi asum un destin. o ratare. o viatza plina de regrete si frustrari. " imi pare rau. cate as fi putut face. dar lasa, mai am timp. am gresit mult. imi pare rau. te iubesc. da, stiu ca a trecut mult, dar imi pare rau. te iubesc. tu te gandesti la mine?"
au trecut deja 18 ani. e cam tarziu, nu crezi? las-o asa. lasa-ma.
"sa ma fascinezi"
"da, da"...am zis si eu ceva ca sa nu tac. nu am stiut ce altceva sa zic. la fel cum nu am stiut ce sa zic la " nu pot. e cald afara."
" nu ma supar. de ce m-as supara?"
si acum trebuie sa fac un muzeu autobiografic pe format a2. toate nesigurantele si incertitudinile mele.
a2. 2d. 2.
eu, scindata, bidimensionala, redusa la 50x70 cm.
n-am fost niciodata asa.
but never say never.
mereu va exista o pojghitza de dat la o parte; in spatele ei va fi intotdeauna exact ceea ce nu te asteptai sa fie: noroi, mazga. acel cineva care credeai ca nu esti. ca nu ai fost. ca nu vei fi niciodata. tough luck : asta esti. accepta-te. conformeaza-te. alta sansa nu ai.
the dark side of the moon.
toate tentativele de a fi mai bun, de a fi altfel, nu sunt nimic altceva decat curatenii generale : o maniera in plus de ascunde gunoiul sub covor. eu nu am covoare in casa. nu mai am loc sub pat.
tot raul din mine tasneste isteric. raspunsuri in doi peri. ce merge bine, merge bine din inertie. "nu te mai recunosc". nici eu. ma uit in oglinda si ma mir permanent. " nu credeam ca arat asa". fara false modestii, credeam ca sunt mai urata. se pare ca nu sunt, dar asta nu ma face mai sigura de mine. dimpotriva.
ma uit in oglinda si ma mir. iar. nu vreau sa seman atat de mult cu tata. in toate pozele de la brasov, dar numai de acolo, seman cu tata. bucatica rupta. nu vreau. sa seman cu el, asta inseamna sa-mi asum un destin. o ratare. o viatza plina de regrete si frustrari. " imi pare rau. cate as fi putut face. dar lasa, mai am timp. am gresit mult. imi pare rau. te iubesc. da, stiu ca a trecut mult, dar imi pare rau. te iubesc. tu te gandesti la mine?"
au trecut deja 18 ani. e cam tarziu, nu crezi? las-o asa. lasa-ma.
"sa ma fascinezi"
"da, da"...am zis si eu ceva ca sa nu tac. nu am stiut ce altceva sa zic. la fel cum nu am stiut ce sa zic la " nu pot. e cald afara."
" nu ma supar. de ce m-as supara?"
si acum trebuie sa fac un muzeu autobiografic pe format a2. toate nesigurantele si incertitudinile mele.
a2. 2d. 2.
eu, scindata, bidimensionala, redusa la 50x70 cm.
n-am fost niciodata asa.
but never say never.
Inscription à :
Articles (Atom)