17 juin 2007

fascination. [over and done with]

« Il m’a dit : fascine-moi. Il faut que tu me fascines, pour que j’arrive à t’aimer. »

et je me sens envahie. Je sens les livres s’écrouler sur moi.

J’aimerais pouvoir prendre la balle qui perce l’air de mes rêves ;

Dans ma chair

je veux qu’elle y laisse ses traces et qu’elle y fasse voir les mots dont je suis faite.

Sinon

Je vais enterrer mes peintures.

Je vais enterrer leurs cris, leurs rires fous.

Je vais creuser la terre avec mes mains et sentir les fibres âpres de mes toiles.

Je reviendrai dans la terre.

Je verrai tout du bout de mes doigts.

Car tout est là ; les tableaux déchirés, leurs marges rugueuses

prêtes à être recomposées dans une seule peinture

obscure

qui soit moi.

Noire.

Alors je prendrai la balle et j’écrirai de son encre :

Argument pour les anges : parce qu’ils n’ont plus d’ailes.

Argument pour la terre : parce qu’elle cache.

Argument pour la pluie : parce qu’elle me dissout.

Argument pour le cri : il me libère et il me tue.

Argument pour les pierres : elles ne crient jamais. Leur hurlement est le silence. Elles ne sentent pas. Elles sont.

Contre-argument : je suis. »

***

Je me suis laissée là, seule.

Je m’avais l’air heureuse.

Je me suis enfuie. J’avais été.

Voilà.

Je t’ai aimé.

lista

zilele astea am sa desenez in disperare numai ca sa nu ma mai gandesc la tot ce e de facut
liste

get a job. find it first. trimite cv-uri. si scrisori de motivatie
find a house. aix, paris..amandoua
asteapta. sa primesti raspunsuri, mailuri, messages flash, da telefoane, ia notitie, sperie-te numai la gandul ca o sa dai o gramada de bani pe telefon ca toti dau numai numarul de mobil si e totusi mai sigur cand vorbesti cu oamenii la telefon.
spera ca or sa te primeasca la paris de data asta.
streseaza-te la gandul ca habar n-ai ce o sa faci cu ce ai inceput aici, cu oamenii astia care par sa te aprecieze
start packing. cutii, pachete, tzoale triate, hartzoage. reloaded.
reziliaza contracte
fa curat luna

fa logo-ul
pentru cré@time
fa pagina myspace pentru ei, pentru el, pentru celalalt
nu te mai gandi ca nu ti-au spus nimic cand s-au apucat de facut chestii pe care de fpat trebuia sa la faci tu. competente complet diferite pe dracu. stoop thinkin' 'bout it. this time it's gonna be ok.

sun-o pe julie
. gandeste-te bine la ce ii spui. daca n-ai cu cine te intelege, da-o dracu si spera ca or sa te primeasca la paris si ca n-o sa mai ai nimic de impartit cu ea.
du-te sa o vezi pe dorina stanescu - e important si o sa-ti placa.
gandeste-te bine daca vrei sa te duci sa-l vezi pe taica-tu. madridu' e misto. pune totul in balanta. sfatuieste-te cu cine stii mai bine.

gandeste-te cand te intorci acasa
. planifica totul. cine, cand, unde.

zilele astea o sa desenez cu disperare.
recupereaza timpul pierdut
banii dati pe culori
pensule si hartie

gandeste-te la viitorul tau de artista. scrie.
fa ce stii mai bine

nu te mai gandi la el. e important.
nu lasa pe nimeni si nimic sa te traga inapoi.

deseneaza in disperare si
fa liste.

8 juin 2007

s-a inventat butonul "reply", connard

Please Bleed
by Ben Harper and the Innocent Criminals

Make me feel like a beggar
Make me feel like a thief
Make me feel like a battle, that cannot end in peace
Make me feel like running, as if I've lost my nerve
Make me feel like crying, tears I don't deserve

Please bleed
So I know that you are real
So I know that you can feel
The damage that you've done
Who have I become
To myself I am numb, I am numb, I am numb

Is this really living
Sometimes it's hard to tell
Or is this a kind of gentler hell
Turn out the lights
And let me stare into your soul
I was born and bled for you old

Please bleed
So I know that you are real
So I know that you can feel
The damage that you've done
Who have I become
To myself I am numb, I am numb, I am numb

Never said thank you
Never said please
Never gave reason to believe
So as it stands I remain on my knees
Good lovers make great enemies

Please bleed
So I know that you are real
So I know that you can feel
The damage that you've done
Who have I become
To myself I am numb, I am numb, I am numb



7 juin 2007

vocation de muse

Sacrifice

Le sacrifice est un sens trouvé dans la vie
né de la peur de rester seul et dépourvu de toute utilité,
comme le bout de papier sur lequel t'as essayé un stylo qui ne marchait plus.
tu ne vas plus jamais écrire sur ce bout de papier
mais tu n'vas pas non plus le jeter
ce bout de papier
sur lequel t'écris ta peur et ta dévotion pour lui
qui glisse
toujours plus profondément
toujours plus visiblement comme un déjà vu

car le sacrifice naît de tes propres images de toi même
et de ta peur de l'échec

car ton sacrifice n'est que le cri pour une deuxième chance
à laquelle tu n'auras plus jamais le droit

car le sacrifice que tu désires faire pour lui,
toujours changeant,
toujours plus laid,
plus apeuré et découragé
est le pas que tu fais au delà des lois qui interdisent un deuxième
essai.

tu joues à la roulette russe et tu perds
mais tu ne le perdras pas
grâce à toi
et à la sainteté
étymologiquement forcée
du sacrifice de ton existence entière
il ne se perdra pas
ton poème s'écrira
du centre
en lui.

9 mai 2007

°°°

viens, montre-moi la mer.
montre-moi les coquillages cachés dans le sable, les bouts de verre reluisant dans l'eau salée.
°
viens, montre-moi le verglas, la givre, les fleurs glacées sur nos fenêtres.
alors viens, je te montrerai la neige qui tombe de mes yeux.
°
viens, viens vite.
cours, cours je t'attends depuis la dernière tempête de neige.
tu le sais bien, j'ai pas de patience.
°
allez, viens, viens, plus vite, viens me montrer les cimes d'où on pourra tout voir -
les graines de sable portées par le vent
le pierres qui poussent de la terre
la pluie qui tombe à grandes gouttes dans le brouillard éternel d'en bas
°
tu vois maintenant?
°
là-haut, il n'y plus rien à attendre.
là-haut, les profondeurs n'ont pas de limites.
là-haut, tout devient possible.
°
tout est possible.
°
alors viens.

8 mai 2007

*

j'ai encore des choses à dire
faut pas s'arrêter
mes racines sont loin - mon accent, c'est moi.
il me dit.
il est ma musique, mon bouquet de nerfs, mon désir de me faire entendre.
il veut toujours plus.
*
oui, j'ai encore des choses à dire.
je me dirai au monde, aux platanes - je leur dirai à tous mon rêve de la capitale pendant une année à la provençale.
je suis venue chercher mon brin de bonheur, j'ai trouvé une chambre à papier peint bleu.
*
mon accent et moi, nous avons encore de la route.
*
j'allume une cigarette - non, il faut pas
faut pas s'arrêter
faut pas se planter
faut pas décevoir
faut pas trop bouger - ça fatigue. les autres.
ils s'en foutent.
faut pas s'arrêter: faut impressionner.
*
toujours la première. toujours à temps. toujours exister.
ça crée des habitudes
*
quand je tombe, je tombe de haut. quand je tombe, c'est le noir; c'est chapeau-pluie-cigarette-costard-au-coin-de-la-rue. inaccessible.
salut, j't'emmène?
faut pas s'arrêter.
trop tard.

7 mai 2007

slam du dix mai.

à ma naissance, vous avez menacé le Soleil, au nom de la Lune, d'être englouti dans la nuit éternelle.
à ma naissance, dix-sept est devenu le nombre du moi idéal.
à ta naissance, le système s'effondrait.

quand je pleurais, la musique de mes cris vous tenait éveillés. les vitraux rouges se brisaient.
quand je pleurais, on a voulu me faire taire en m'étouffant avec un coussin.
quand tu pleurais - en fait non, toi, tu ne pleurais jamais. tu étais sage.

quand je dormais, je ne rêvais pas.
quand je dormais, on véillait sur moi.
quand tu dormais, tu étais englouti - la sixième personne était déjà là.

quand je parle, je te dis que tout ira bien.
quand je bouge,
quand je m'affale,
quand je m'éclate,
c'est quand tu souris et tu me regardes.
quand je me tais, tu t'étonnes.
quand je parle, tu voudrais que je me taise.
quand je ne suis pas là - tu me veux.

à ma naissance, j'ai eu peur.
à ma mort, c'est toi qui auras peur.
avoir peur, c'est une motivation
avoir peur, c'est dire oui.

4 mai 2007

my life is now kinda cosy

de cand am inceput sa am probleme sa imi pun gandurile in ordine in romana si s stau sa ma gandesc cum naiba sa incep, in romana, engleza sau in ersatzul de eu care a devenit franceza?
da, am inceput sa traduc starile de bine in franceza.
stari de bine cu slam; pictat de mese cu maini rosii, decorat de sala de concert cu tapiserii, saltele si perne peste tot, repetat cu maxime la pian, vorbit dspre tot si toate viata, tipi, munca.
da, sunt obosita justificat.
stari de bine cu juste dormir. am adormit greu, cu suspine si intors pe toate fetele. il trezeam dar nu s-a suparat. juste dormir

juste dormir

avec toi

mi-era bine, deci de ce sa dorm? de ce sa las momentul sa treaca pe langa mine?
yes, my life is becoming kinda cosy. cosy- deci cu de toate : oboseala, lipsa de somn, creativitate, spaima prin care spun bine, frica prin care traduc un da.

avoir peur, c'est une motivation.
toujours plus haut.
the sky is the limit.

forever.
=)

10 avril 2007

[anini nemuritorul]

[work in progress]





3 avril 2007

later update to my past life -

o stare de bine cum nu am mai pomenit pana acum - mama ei de luna plina gets me moody all the time, moody and cranky.

precu
m spuneam, o stare din aia'n care stiu ca e bine dar numai bine nu simt - e ciudat dar panica in stil " o sa cada drobul de sare si o sa..si...si apoi..." este nespus de eficienta exact cand nu ai nevoie de ea.

o star
e de bine cu multe idei si lipsa de moblizare.

fatalista, nu vad zari ci doar obstacole. si lene. a mea.

multe idei, ziceam, si frica multa si frustrare ca niciodata nu ies lucrurile asa cum vreau eu sa iasa.
asa cum le vad eu doua trei secunde inainte sa adorm.

entuziasme de cinci minute, entuziasme active, ca ale unui om care a zacut amortit si acum se trezeste iar - dar care inca nu si-a baut cafeau si prefera sa se imagineza facand si aia, si aia, si ai
a si poi sa se gandeasca la toate ca si cand le-ar fi facut deja.
imaginile se scurg ca-n vis, ca niste halucinatii atat de palpabile incat mai are putin si le pune un "vazut" in patratelul din dreptul fiecarui "must do" pe ziua si saptamana cu pricina. la fel de ca'n vis isi da seama ca nu a facut nimic, dar e deja prea tarziu, e doishpe noaptea, maine are cursuri la 10 si oricat de lejer ar parea, iar nu o sa auda ceasul ( asta ca sa ilustrez mai bine povestea cu drobul de sare)

da, entuziasme de cafea - o sa citesc, o sa scriu, o sa fac un tricou, o sa desenez un proiect de stencil, o sa inventez tot felul de... o sa ma imbrac frumos, o sa ma machiez si o sa imi fac bijuterii noi. o sa ma plimb pe falezele din marsilia si o sa invat pe plaja.

evident, ma imbrac in blugi. ies pe usa inainte sa ma ispiteasca gandul de a mai sta sa zac si sa urmaresc scurgandu-se fiecare strop de energie din cauza unei oboseli nefondate.
inexistente, imaginate, visate, traite si inexplicabile.

da, entuziasme de "soirée entre filles" care ma fac sa pierd de fiecare data ultimul autobuz din orasul asta linistit pe care nu vreau sa il iubesc .
dar care nu reusesc sa-mi acopere spaima de strazi pustii si semi-luminate pana ajung acasa in fuga. si care nu reusesc sa fie transmise si celorlalti cand le povestesc ce am facut eu ieri.

evident, ma blazez. evident, fiecare calatorie aduce o schimbare. sau pur si simplu o face sa para mai evidenta.
ma blazez si ma limitez din confort.
imi raman entuziasmele de cinci minute, dorintele, frustrarile si solutiile frustrarilor.

in viitorul apropiat, vreau sa fac nu este destinat sa devina uite, vino, fac.

dar o sa fie bine. fiindca, la urma urmei, imi e bine si de aici a inceput intotdeauna totul.
totul.

28 mars 2007

[ will be deleted. soon.]

peindre la peinture
dire le dire
écrire l'écriture

slam. slamme!

expose! exposée

n'importe quoi.

ça suffit déjà.

12 février 2007

Opreste-ma la tine

fiindca eram mica, fiindca stiam cantecul asta pe dinafara desi nu pricepeam o iota, fiindca vreau sa raman acolo unde voi fi si fiindca, intr'un fel, nu am plecat niciodata.

Opreste-ma la tine, cand o sa-mi vina criza
De a pleca departe far-aparat de bord
Ascunde-mi pijamaua, cravata sau valiza
Cu lacrimile tale adu-ma de acord.
Ia-mi penele din aripi, cand numai langa tine
Regenerez sorbindu-ti mirozna din pafta
Sopteste-mi indulgente hristo-elefantine
Si leaga-ma de scaun cu anemia ta.
Ajuta-ma o clipa cand zorile ma striga
Saruta-ma domestic sau crancen ca un drog
Mai fierbe niste lapte, mai fa-mi o mamaliga,
Opreste-ma la tine, opreste-ma te rog.
Aprinde incaltamintea, ce drumului o cere
Cu ganduri innodate si pumnul pe toiag
Si din tulpina alba a boiului de miere
Fa-mi piedici iscusite sa mor la tine-n prag.

[Pasarea Colibri]

4 février 2007

21 janvier 2007

psychedelic hey joe

nu reusesc sa-mi dau seama - la ora asta demna de schimbu' trei - cat de psihedelici versus rock'n'roll bluz si alte alea au fost led zeppelin dar am impresia ca domnu' plant, acum, ca-i batran, mai mult ca niciodata, face niste chestii mai navalnice si hippie-mistice decat cand era el tanar cu convershi rosii ( eh, am gasit si eu o poza si gata, mi se puse pata:p)..sau poate chiar mai invaluitoare si mai de semi-transa decat giumbushlucurile de woodstock ale lui hendrix...

ideea centrala a paragrafului de mai sus e ca domnul robert plant, care dupa ce led zep a tras cortina, a continuat sa insire versuri pe hartie si note pe portativ ( improvizez), a scos un cover cat se poate de personalizat dupa mai ione ( aka hey joe) al lui hendrix.

...acuma, ce propun eu acum spre ascultare, pe motive de "cand-are-omu'-nevoie-de-ceva-de-pe-youtube-nu-gaseste", e un alt tril de rang nobil, semnat tot de messer plant - darkness darkness, de gasit aici>>> http://youtube.com/watch?v=ompUMUwt2Jk

asta just to get a mere taste a ceea ce va asteapta -
cat despre acest hey joe - cautati-l care pe unde o sti mai bine ( si da, stiti bine:d) and then...
sit back and
enjoy


to be a rock and not to roll...

3 janvier 2007

Traiesc intr-o lume cruda si violenta.

Nu mă mai încurc cu obiecte uzuale de scris

poemul ăsta îmi curge prin degete
ridicându-se cu o viteză ameţitoare deasupra oraşului
de-acolo de sus
lui dumnezeu îi poate părea că îmbătrânim mai încet
că nimeni nu suferă
printre munţi de cartoane
şi sticle de plastic uşor reciclabil
nu mi-e frică să devin sentimental
nu mi-e frică să povestesc în poem
până mă podidesc lacrimile
nu mi-e frică să dau cu mine de pământ
dacă voi începe să bat câmpii
[...]
nu-i pot suporta pe revoltaţii care nu vor decât
să se integreze-n sistem
să-şi arunce fesele pe fotolii pluşate
lăsaţi-mă în pace cu lecţiile de istorie
mie îmi plac învinşii
idealiştii
luptătorii nepregătiţi şi stângaci
iubesc proştii din care viaţa muşcă până la os
şi pe mânioşii tocmai bine pârguiţi pentru morgă.



[titlu si text - claudiu komartin

fiindca mi-ar fi placut sa pot crede si eu ce scrie el.]

one last time let's go there

tremur
scriu prost
mi-e frig
poate avea dreptate, in mintea lui complicata si pierduta in detalii, refuzuri copilarestisi filme cretine, trebuie sa stii sa faci un pas inapoi si sa pui un semn de intrebare sa se aseze langa tine.
vad prost la distanta. nu pot iesi din mine si din nemultumirile mele copilaresti.
"ce te nemultumeste?"
"ce vrei de fapt? ce astepti de fapt?"
era o vreme in care nici nu aveam nevoie de intrbarile astea
era o vreme in care totul venea de la sine
era o vreme in care nu aveam nevoie de constiinta lucrurilor pe care le faceam ori gandeam
era o vreme in care tin minte doar ca imi era bine, si asta o stiu doar acum cand nimic nu mai vine de la sine cand nu stiu ce astept dar am impresia ca stiu ce vor altii de la mine.

cum faci sa stii care e stanga si care e dreapta? cum faci sa iei totul ca atare, sa il accepti, sa inglobezi ce ai lasat in urma si sa mergi mai departe, cu pas sigur, cu intrebari clare, fraze scurte, ordonate si gandite la rece? cum faci sa nu te pierzi in amanunte, analogii stufoase..cum faci sa nu mai rascolesti stari si interpretari cum faci sa nu dramatizei cum stii sa te opresti sa accepti

cum stii sa te vezi dincolo de comparatii dincolo de competitii dincolo de cel mai bun castiga dincolo de oricum-sunt-toti-prosti habar-n-au lasa-ca-or-sa-vada-ei dincolo de orgolii dincolo de chirii calculatoare ortografie oglinzi ferestre

cum stii ca poti si fara sa ai nevoie de incurajari fara sa mai fii un parazit pe constiinta altora fara sa-ti zici ca nu asta e contextul in care reusesti fiindca atunci iti era bine si tonul cu care o zici face ca toate astea sa para vina lor, a celor care conteaza a celor care ti-au dat drumul fiindca ei cred in tine fiindca ei cred si stiu ca poti si asta stii si tu foarte bine cum faci sa stii ca poti sa nu i i dezamagesti

cum faci sa nu iei toul ca pe un complot misterios al lumii impotriva ta cum faci sa nu mai fi atat de egoist si incapabil sa vezi dincolo de limitele pielii tale in care nu mai incapi

cum faci sa nu ramai un copil frustrat si vesnic nemultmit, cum faci sa nu te mai alinti atat si sa privesti naibii o data pentru totdeauna lucrurile in fata

cum faci sa te adaptezi
cum faci sa nu mai rascolesti
cum faci sa te pui in ordine
cum faci sa te calmezi, sa nu mai tremuri sa nu mai ai un gol in stomac - nu, nu ti-e frica, esti doar las, e altceva
cum faci sa fii asa cum cred ei ca esti, fiindca in ochii lor esti mai bun si mai calm si mai putin frustrat si
cum faci sa iti pui intrebarile cum trebuie
cum faci sa ai curajul sa nu cauti iesiri facile, sa nu raspunzi cu subtilitati lipsite de substanta cum faci s-o dai dracului de criza existentiala trasa de par si sa te trezesti ca un om rezonabil in fiecare zi la opt si weekenduri la zece si sa incetezi sa cauti scuze metafizice pentru fiecare chestie elementara si cat se poate de prozaica pe care nu ai facut-o

- nu esti o victima.

22 décembre 2006

take a seat, have a coffee

Marseille, intr-o toamna ca o vara ca o nu-stiu-care-seara...

Take a seat 'n have a coffee.

Uita-te rece la o plaja cu pietris gri si cu mare albastra-albastra chiar si noaptea.

E frumos, e cu luminitze, e cu bulevarde si sensuri-giratorii, e cu metrou si cu port...e frumos si mai nou e cu tramvai si cu ambuteiaje dezorientate.

E frumos, e ca in poze, e ca la televizor si..e viu.

E cu metrou - e cald, e intunecos, e sigur si rapid.

like a womb.

Liked your coffee? come back again.

c'est quand vous voulez.- ici, maintenant.

14 novembre 2006

happy franceday to me

E inca 12 noiembrie cand scriu prostia asta si asta inseamna ca sunt exact doua luni de cand am venit aici. Aici, adica Franta. Franta, adica, Aix-en Provence…
Totul se pierde deja in relativitate…am sentimentul simultan al lui mult si putin…
doua luni ? doi ani deja, mai bine.
doua luni ? doua saptamani, durata stas a unei vacante in strainatate –monumente, strazi vechi, amricani galagiosi printre localnici. Ma orientez dupa numele strazilor. Turist sunt, turist o sa raman.
Rock. No sex. Doar Clar – doua luni pe care le-am simtit mai clar si mai enervante decat ricare altele…nicaieri unde sa fug, nicaieri unde sa ma ascund de frica, de mine, de amintiri, de nesiguranta si ceatza fiindca oricum nimanui nu ii pasa si fiindca oricum nu pot fugi acolo unde vreau.
Sensul invers e interzis. E ca mersul cu masina – nu poti sa opresti brusc in mijlocul autostrazii si sa te intorci fara sa te injure toata lumea..ma rog - proasta analogie dar stiu eu ce vreau sa zic.
Gata, am inceput de doua luni…orizontul e deschis. Asta am vrut.

Morala: what you see ain’t what you get.

10 septembre 2006

this is it.

7 septembre 2006

almost ready to go.

in camera mea sunt: o valiza mare, doua valize mai mici, o cutie mare si o cutie mai mica.
pe masa neagra de la capul patului - teancuri de carti.
sub scaun - pantofi, ghete, cizme.

tu dois devenir.

tu dois revenir. lost. [ a fost in vama, in stuf, intr-o dimineata cu ploaie in care daca nu-mi era frig, v-as fi indragit pe toti, adormiti sau nu.]

lazy

tot ce sunt incape in cutii si valize. tot trecutul meu. asta sunt - trei valize si o cutie.

nonsalanta cu care pierd timpul ascunde disperare.

o sa las pozele acasa. las aici ce este aici. fiecare lucru are locul lui. tostaky. locul meu - aflu eu care e si ala.

pictez balerini cu voi in green, va fac codite, fac orice sa va tot vad. cu disperare. ma agat de fiecare moment. nici nu ma mai intereseaza daca va pasa sau nu. e clar ca ruptura nu va fi blanda. va fi cu crize de nervi, de personalitate si de somn. o sa fie cu certuri, cu draci, cu drag, cu indoieli...

vreau sa va bucurati ca plec. ati reusit de fiecare data sa ma faceti sa ma bucur de bucuria voastra. asta sa faceti si acum.
be happy, smile.
i'll be ok. sa-mi scrieti, sa blogariti, sa bateti campii, small talk, nu ma intrebati nimic, sa-mi povestiti tot.
sa fiti online doar ca sa va vad, sa-mi trimiteti poze, sa-mi dati linkuri...s
a-mi dati idei, sa-mi cereti sa va fac bratari, vi le trimit prin posta, sa vreti coditze, va pun pe lista pentru cand ma intorc, sa vreti teneshi colorati si tricouri...
si sa va bucurati; pentru ca maine, sa ma pot bucura si eu.

almost ready to go , I say.
the beginning of a new chapter.
stop cycle.
start > new.

one trip, one noise.