viens, montre-moi la mer.
montre-moi les coquillages cachés dans le sable, les bouts de verre reluisant dans l'eau salée.
°
viens, montre-moi le verglas, la givre, les fleurs glacées sur nos fenêtres.
alors viens, je te montrerai la neige qui tombe de mes yeux.
°
viens, viens vite.
cours, cours je t'attends depuis la dernière tempête de neige.
tu le sais bien, j'ai pas de patience.
°
allez, viens, viens, plus vite, viens me montrer les cimes d'où on pourra tout voir -
les graines de sable portées par le vent
le pierres qui poussent de la terre
la pluie qui tombe à grandes gouttes dans le brouillard éternel d'en bas
°
tu vois maintenant?
°
là-haut, il n'y plus rien à attendre.
là-haut, les profondeurs n'ont pas de limites.
là-haut, tout devient possible.
°
tout est possible.
°
alors viens.
9 mai 2007
8 mai 2007
*
j'ai encore des choses à dire
faut pas s'arrêter
mes racines sont loin - mon accent, c'est moi.
il me dit.
il est ma musique, mon bouquet de nerfs, mon désir de me faire entendre.
il veut toujours plus.
*
oui, j'ai encore des choses à dire.
je me dirai au monde, aux platanes - je leur dirai à tous mon rêve de la capitale pendant une année à la provençale.
je suis venue chercher mon brin de bonheur, j'ai trouvé une chambre à papier peint bleu.
*
mon accent et moi, nous avons encore de la route.
*
j'allume une cigarette - non, il faut pas
faut pas s'arrêter
faut pas se planter
faut pas décevoir
faut pas trop bouger - ça fatigue. les autres.
ils s'en foutent.
faut pas s'arrêter: faut impressionner.
*
toujours la première. toujours à temps. toujours exister.
ça crée des habitudes
*
quand je tombe, je tombe de haut. quand je tombe, c'est le noir; c'est chapeau-pluie-cigarette-costard-au-coin-de-la-rue. inaccessible.
salut, j't'emmène?
faut pas s'arrêter.
trop tard.
faut pas s'arrêter
mes racines sont loin - mon accent, c'est moi.
il me dit.
il est ma musique, mon bouquet de nerfs, mon désir de me faire entendre.
il veut toujours plus.
*
oui, j'ai encore des choses à dire.
je me dirai au monde, aux platanes - je leur dirai à tous mon rêve de la capitale pendant une année à la provençale.
je suis venue chercher mon brin de bonheur, j'ai trouvé une chambre à papier peint bleu.
*
mon accent et moi, nous avons encore de la route.
*
j'allume une cigarette - non, il faut pas
faut pas s'arrêter
faut pas se planter
faut pas décevoir
faut pas trop bouger - ça fatigue. les autres.
ils s'en foutent.
faut pas s'arrêter: faut impressionner.
*
toujours la première. toujours à temps. toujours exister.
ça crée des habitudes
*
quand je tombe, je tombe de haut. quand je tombe, c'est le noir; c'est chapeau-pluie-cigarette-costard-au-coin-de-la-rue. inaccessible.
salut, j't'emmène?
faut pas s'arrêter.
trop tard.
7 mai 2007
slam du dix mai.
à ma naissance, vous avez menacé le Soleil, au nom de la Lune, d'être englouti dans la nuit éternelle.
à ma naissance, dix-sept est devenu le nombre du moi idéal.
à ta naissance, le système s'effondrait.
quand je pleurais, la musique de mes cris vous tenait éveillés. les vitraux rouges se brisaient.
quand je pleurais, on a voulu me faire taire en m'étouffant avec un coussin.
quand tu pleurais - en fait non, toi, tu ne pleurais jamais. tu étais sage.
quand je dormais, je ne rêvais pas.
quand je dormais, on véillait sur moi.
quand tu dormais, tu étais englouti - la sixième personne était déjà là.
quand je parle, je te dis que tout ira bien.
quand je bouge,
quand je m'affale,
quand je m'éclate,
c'est quand tu souris et tu me regardes.
quand je me tais, tu t'étonnes.
quand je parle, tu voudrais que je me taise.
quand je ne suis pas là - tu me veux.
à ma naissance, j'ai eu peur.
à ma mort, c'est toi qui auras peur.
avoir peur, c'est une motivation
avoir peur, c'est dire oui.
à ma naissance, dix-sept est devenu le nombre du moi idéal.
à ta naissance, le système s'effondrait.
quand je pleurais, la musique de mes cris vous tenait éveillés. les vitraux rouges se brisaient.
quand je pleurais, on a voulu me faire taire en m'étouffant avec un coussin.
quand tu pleurais - en fait non, toi, tu ne pleurais jamais. tu étais sage.
quand je dormais, je ne rêvais pas.
quand je dormais, on véillait sur moi.
quand tu dormais, tu étais englouti - la sixième personne était déjà là.
quand je parle, je te dis que tout ira bien.
quand je bouge,
quand je m'affale,
quand je m'éclate,
c'est quand tu souris et tu me regardes.
quand je me tais, tu t'étonnes.
quand je parle, tu voudrais que je me taise.
quand je ne suis pas là - tu me veux.
à ma naissance, j'ai eu peur.
à ma mort, c'est toi qui auras peur.
avoir peur, c'est une motivation
avoir peur, c'est dire oui.
4 mai 2007
my life is now kinda cosy
de cand am inceput sa am probleme sa imi pun gandurile in ordine in romana si s stau sa ma gandesc cum naiba sa incep, in romana, engleza sau in ersatzul de eu care a devenit franceza?
da, am inceput sa traduc starile de bine in franceza.
stari de bine cu slam; pictat de mese cu maini rosii, decorat de sala de concert cu tapiserii, saltele si perne peste tot, repetat cu maxime la pian, vorbit dspre tot si toate viata, tipi, munca.
da, sunt obosita justificat.
stari de bine cu juste dormir. am adormit greu, cu suspine si intors pe toate fetele. il trezeam dar nu s-a suparat. juste dormir
juste dormir
avec toi
mi-era bine, deci de ce sa dorm? de ce sa las momentul sa treaca pe langa mine?
yes, my life is becoming kinda cosy. cosy- deci cu de toate : oboseala, lipsa de somn, creativitate, spaima prin care spun bine, frica prin care traduc un da.
avoir peur, c'est une motivation.
toujours plus haut.
the sky is the limit.
forever.
=)
da, am inceput sa traduc starile de bine in franceza.
stari de bine cu slam; pictat de mese cu maini rosii, decorat de sala de concert cu tapiserii, saltele si perne peste tot, repetat cu maxime la pian, vorbit dspre tot si toate viata, tipi, munca.
da, sunt obosita justificat.
stari de bine cu juste dormir. am adormit greu, cu suspine si intors pe toate fetele. il trezeam dar nu s-a suparat. juste dormir
juste dormir
avec toi
mi-era bine, deci de ce sa dorm? de ce sa las momentul sa treaca pe langa mine?
yes, my life is becoming kinda cosy. cosy- deci cu de toate : oboseala, lipsa de somn, creativitate, spaima prin care spun bine, frica prin care traduc un da.
avoir peur, c'est une motivation.
toujours plus haut.
the sky is the limit.
forever.
=)
10 avril 2007
3 avril 2007
later update to my past life -
o stare de bine cum nu am mai pomenit pana acum - mama ei de luna plina gets me moody all the time, moody and cranky.
precum spuneam, o stare din aia'n care stiu ca e bine dar numai bine nu simt - e ciudat dar panica in stil " o sa cada drobul de sare si o sa..si...si apoi..." este nespus de eficienta exact cand nu ai nevoie de ea.
o stare de bine cu multe idei si lipsa de moblizare.
fatalista, nu vad zari ci doar obstacole. si lene. a mea.
multe idei, ziceam, si frica multa si frustrare ca niciodata nu ies lucrurile asa cum vreau eu sa iasa. asa cum le vad eu doua trei secunde inainte sa adorm.
entuziasme de cinci minute, entuziasme active, ca ale unui om care a zacut amortit si acum se trezeste iar - dar care inca nu si-a baut cafeau si prefera sa se imagineza facand si aia, si aia, si aia si poi sa se gandeasca la toate ca si cand le-ar fi facut deja.
imaginile se scurg ca-n vis, ca niste halucinatii atat de palpabile incat mai are putin si le pune un "vazut" in patratelul din dreptul fiecarui "must do" pe ziua si saptamana cu pricina. la fel de ca'n vis isi da seama ca nu a facut nimic, dar e deja prea tarziu, e doishpe noaptea, maine are cursuri la 10 si oricat de lejer ar parea, iar nu o sa auda ceasul ( asta ca sa ilustrez mai bine povestea cu drobul de sare)
da, entuziasme de cafea - o sa citesc, o sa scriu, o sa fac un tricou, o sa desenez un proiect de stencil, o sa inventez tot felul de... o sa ma imbrac frumos, o sa ma machiez si o sa imi fac bijuterii noi. o sa ma plimb pe falezele din marsilia si o sa invat pe plaja.
evident, ma imbrac in blugi. ies pe usa inainte sa ma ispiteasca gandul de a mai sta sa zac si sa urmaresc scurgandu-se fiecare strop de energie din cauza unei oboseli nefondate.
inexistente, imaginate, visate, traite si inexplicabile.
da, entuziasme de "soirée entre filles" care ma fac sa pierd de fiecare data ultimul autobuz din orasul asta linistit pe care nu vreau sa il iubesc . dar care nu reusesc sa-mi acopere spaima de strazi pustii si semi-luminate pana ajung acasa in fuga. si care nu reusesc sa fie transmise si celorlalti cand le povestesc ce am facut eu ieri.
evident, ma blazez. evident, fiecare calatorie aduce o schimbare. sau pur si simplu o face sa para mai evidenta.
ma blazez si ma limitez din confort.
imi raman entuziasmele de cinci minute, dorintele, frustrarile si solutiile frustrarilor.
in viitorul apropiat, vreau sa fac nu este destinat sa devina uite, vino, fac.
dar o sa fie bine. fiindca, la urma urmei, imi e bine si de aici a inceput intotdeauna totul.
totul.
precum spuneam, o stare din aia'n care stiu ca e bine dar numai bine nu simt - e ciudat dar panica in stil " o sa cada drobul de sare si o sa..si...si apoi..." este nespus de eficienta exact cand nu ai nevoie de ea.
o stare de bine cu multe idei si lipsa de moblizare.
fatalista, nu vad zari ci doar obstacole. si lene. a mea.
multe idei, ziceam, si frica multa si frustrare ca niciodata nu ies lucrurile asa cum vreau eu sa iasa. asa cum le vad eu doua trei secunde inainte sa adorm.
entuziasme de cinci minute, entuziasme active, ca ale unui om care a zacut amortit si acum se trezeste iar - dar care inca nu si-a baut cafeau si prefera sa se imagineza facand si aia, si aia, si aia si poi sa se gandeasca la toate ca si cand le-ar fi facut deja.
imaginile se scurg ca-n vis, ca niste halucinatii atat de palpabile incat mai are putin si le pune un "vazut" in patratelul din dreptul fiecarui "must do" pe ziua si saptamana cu pricina. la fel de ca'n vis isi da seama ca nu a facut nimic, dar e deja prea tarziu, e doishpe noaptea, maine are cursuri la 10 si oricat de lejer ar parea, iar nu o sa auda ceasul ( asta ca sa ilustrez mai bine povestea cu drobul de sare)
da, entuziasme de cafea - o sa citesc, o sa scriu, o sa fac un tricou, o sa desenez un proiect de stencil, o sa inventez tot felul de... o sa ma imbrac frumos, o sa ma machiez si o sa imi fac bijuterii noi. o sa ma plimb pe falezele din marsilia si o sa invat pe plaja.
evident, ma imbrac in blugi. ies pe usa inainte sa ma ispiteasca gandul de a mai sta sa zac si sa urmaresc scurgandu-se fiecare strop de energie din cauza unei oboseli nefondate.
inexistente, imaginate, visate, traite si inexplicabile.
da, entuziasme de "soirée entre filles" care ma fac sa pierd de fiecare data ultimul autobuz din orasul asta linistit pe care nu vreau sa il iubesc . dar care nu reusesc sa-mi acopere spaima de strazi pustii si semi-luminate pana ajung acasa in fuga. si care nu reusesc sa fie transmise si celorlalti cand le povestesc ce am facut eu ieri.
evident, ma blazez. evident, fiecare calatorie aduce o schimbare. sau pur si simplu o face sa para mai evidenta.
ma blazez si ma limitez din confort.
imi raman entuziasmele de cinci minute, dorintele, frustrarile si solutiile frustrarilor.
in viitorul apropiat, vreau sa fac nu este destinat sa devina uite, vino, fac.
dar o sa fie bine. fiindca, la urma urmei, imi e bine si de aici a inceput intotdeauna totul.
totul.
28 mars 2007
[ will be deleted. soon.]
peindre la peinture
dire le dire
écrire l'écriture
slam. slamme!
expose! exposée
n'importe quoi.
ça suffit déjà.
dire le dire
écrire l'écriture
slam. slamme!
expose! exposée
n'importe quoi.
ça suffit déjà.
12 février 2007
Opreste-ma la tine
fiindca eram mica, fiindca stiam cantecul asta pe dinafara desi nu pricepeam o iota, fiindca vreau sa raman acolo unde voi fi si fiindca, intr'un fel, nu am plecat niciodata.
Opreste-ma la tine, cand o sa-mi vina criza
De a pleca departe far-aparat de bord
Ascunde-mi pijamaua, cravata sau valiza
Cu lacrimile tale adu-ma de acord.
Ia-mi penele din aripi, cand numai langa tine
Regenerez sorbindu-ti mirozna din pafta
Sopteste-mi indulgente hristo-elefantine
Si leaga-ma de scaun cu anemia ta.
Ajuta-ma o clipa cand zorile ma striga
Saruta-ma domestic sau crancen ca un drog
Mai fierbe niste lapte, mai fa-mi o mamaliga,
Opreste-ma la tine, opreste-ma te rog.
Aprinde incaltamintea, ce drumului o cere
Cu ganduri innodate si pumnul pe toiag
Si din tulpina alba a boiului de miere
Fa-mi piedici iscusite sa mor la tine-n prag.
[Pasarea Colibri]
Opreste-ma la tine, cand o sa-mi vina crizaDe a pleca departe far-aparat de bord
Ascunde-mi pijamaua, cravata sau valiza
Cu lacrimile tale adu-ma de acord.
Ia-mi penele din aripi, cand numai langa tine
Regenerez sorbindu-ti mirozna din pafta
Sopteste-mi indulgente hristo-elefantine
Si leaga-ma de scaun cu anemia ta.
Ajuta-ma o clipa cand zorile ma striga
Saruta-ma domestic sau crancen ca un drog
Mai fierbe niste lapte, mai fa-mi o mamaliga,
Opreste-ma la tine, opreste-ma te rog.
Aprinde incaltamintea, ce drumului o cere
Cu ganduri innodate si pumnul pe toiag
Si din tulpina alba a boiului de miere
Fa-mi piedici iscusite sa mor la tine-n prag.
[Pasarea Colibri]
4 février 2007
21 janvier 2007
psychedelic hey joe
nu reusesc sa-mi dau seama - la ora asta demna de schimbu' trei - cat de psihedelici versus rock'n'roll bluz si alte alea au fost led zeppelin dar am impresia ca domnu' plant, acum, ca-i batran, mai mult ca niciodata, face niste chestii mai navalnice si hippie-mistice decat cand era el tanar cu convershi rosii ( eh, am gasit si eu o poza si gata, mi se puse pata:p)..sau poate chiar mai invaluitoare si mai de semi-transa decat giumbushlucurile de woodstock ale lui hendrix...
ideea centrala a paragrafului de mai sus e ca domnul robert plant, care dupa ce led zep a tras cortina, a continuat sa insire versuri pe hartie si note pe portativ ( improvizez), a scos un cover cat se poate de personalizat dupa mai ione ( aka hey joe) al lui hendrix.
...acuma, ce propun eu acum spre ascultare, pe motive de "cand-are-omu'-nevoie-de-ceva-de-pe-youtube-nu-gaseste", e un alt tril de rang nobil, semnat tot de messer plant - darkness darkness, de gasit aici>>> http://youtube.com/watch?v=ompUMUwt2Jk
asta just to get a mere taste a ceea ce va asteapta -
cat despre acest hey joe - cautati-l care pe unde o sti mai bine ( si da, stiti bine:d) and then...
sit back and
enjoy
to be a rock and not to roll...
ideea centrala a paragrafului de mai sus e ca domnul robert plant, care dupa ce led zep a tras cortina, a continuat sa insire versuri pe hartie si note pe portativ ( improvizez), a scos un cover cat se poate de personalizat dupa mai ione ( aka hey joe) al lui hendrix.
...acuma, ce propun eu acum spre ascultare, pe motive de "cand-are-omu'-nevoie-de-ceva-de-pe-youtube-nu-gaseste", e un alt tril de rang nobil, semnat tot de messer plant - darkness darkness, de gasit aici>>> http://youtube.com/watch?v=ompUMUwt2Jk
asta just to get a mere taste a ceea ce va asteapta -
cat despre acest hey joe - cautati-l care pe unde o sti mai bine ( si da, stiti bine:d) and then...
sit back and
enjoy
to be a rock and not to roll...
3 janvier 2007
Traiesc intr-o lume cruda si violenta.
Nu mă mai încurc cu obiecte uzuale de scris
poemul ăsta îmi curge prin degete
ridicându-se cu o viteză ameţitoare deasupra oraşului
de-acolo de sus
lui dumnezeu îi poate părea că îmbătrânim mai încet
că nimeni nu suferă
printre munţi de cartoane
şi sticle de plastic uşor reciclabil
nu mi-e frică să devin sentimental
nu mi-e frică să povestesc în poem
până mă podidesc lacrimile
nu mi-e frică să dau cu mine de pământ
dacă voi începe să bat câmpii
[...]
nu-i pot suporta pe revoltaţii care nu vor decât
să se integreze-n sistem
să-şi arunce fesele pe fotolii pluşate
lăsaţi-mă în pace cu lecţiile de istorie
mie îmi plac învinşii
idealiştii
luptătorii nepregătiţi şi stângaci
iubesc proştii din care viaţa muşcă până la os
şi pe mânioşii tocmai bine pârguiţi pentru morgă.
[titlu si text - claudiu komartin
fiindca mi-ar fi placut sa pot crede si eu ce scrie el.]
poemul ăsta îmi curge prin degete
ridicându-se cu o viteză ameţitoare deasupra oraşului
de-acolo de sus
lui dumnezeu îi poate părea că îmbătrânim mai încet
că nimeni nu suferă
printre munţi de cartoane
şi sticle de plastic uşor reciclabil
nu mi-e frică să devin sentimental
nu mi-e frică să povestesc în poem
până mă podidesc lacrimile
nu mi-e frică să dau cu mine de pământ
dacă voi începe să bat câmpii
[...]
nu-i pot suporta pe revoltaţii care nu vor decât
să se integreze-n sistem
să-şi arunce fesele pe fotolii pluşate
lăsaţi-mă în pace cu lecţiile de istorie
mie îmi plac învinşii
idealiştii
luptătorii nepregătiţi şi stângaci
iubesc proştii din care viaţa muşcă până la os
şi pe mânioşii tocmai bine pârguiţi pentru morgă.
[titlu si text - claudiu komartin
fiindca mi-ar fi placut sa pot crede si eu ce scrie el.]
one last time let's go there
tremur
scriu prost
mi-e frig
poate avea dreptate, in mintea lui complicata si pierduta in detalii, refuzuri copilarestisi filme cretine, trebuie sa stii sa faci un pas inapoi si sa pui un semn de intrebare sa se aseze langa tine.
vad prost la distanta. nu pot iesi din mine si din nemultumirile mele copilaresti.
"ce te nemultumeste?"
"ce vrei de fapt? ce astepti de fapt?"
era o vreme in care nici nu aveam nevoie de intrbarile astea
era o vreme in care totul venea de la sine
era o vreme in care nu aveam nevoie de constiinta lucrurilor pe care le faceam ori gandeam
era o vreme in care tin minte doar ca imi era bine, si asta o stiu doar acum cand nimic nu mai vine de la sine cand nu stiu ce astept dar am impresia ca stiu ce vor altii de la mine.
cum faci sa stii care e stanga si care e dreapta? cum faci sa iei totul ca atare, sa il accepti, sa inglobezi ce ai lasat in urma si sa mergi mai departe, cu pas sigur, cu intrebari clare, fraze scurte, ordonate si gandite la rece? cum faci sa nu te pierzi in amanunte, analogii stufoase..cum faci sa nu mai rascolesti stari si interpretari cum faci sa nu dramatizei cum stii sa te opresti sa accepti
cum stii sa te vezi dincolo de comparatii dincolo de competitii dincolo de cel mai bun castiga dincolo de oricum-sunt-toti-prosti habar-n-au lasa-ca-or-sa-vada-ei dincolo de orgolii dincolo de chirii calculatoare ortografie oglinzi ferestre
cum stii ca poti si fara sa ai nevoie de incurajari fara sa mai fii un parazit pe constiinta altora fara sa-ti zici ca nu asta e contextul in care reusesti fiindca atunci iti era bine si tonul cu care o zici face ca toate astea sa para vina lor, a celor care conteaza a celor care ti-au dat drumul fiindca ei cred in tine fiindca ei cred si stiu ca poti si asta stii si tu foarte bine cum faci sa stii ca poti sa nu i i dezamagesti
cum faci sa nu iei toul ca pe un complot misterios al lumii impotriva ta cum faci sa nu mai fi atat de egoist si incapabil sa vezi dincolo de limitele pielii tale in care nu mai incapi
cum faci sa nu ramai un copil frustrat si vesnic nemultmit, cum faci sa nu te mai alinti atat si sa privesti naibii o data pentru totdeauna lucrurile in fata
cum faci sa te adaptezi
cum faci sa nu mai rascolesti
cum faci sa te pui in ordine
cum faci sa te calmezi, sa nu mai tremuri sa nu mai ai un gol in stomac - nu, nu ti-e frica, esti doar las, e altceva
cum faci sa fii asa cum cred ei ca esti, fiindca in ochii lor esti mai bun si mai calm si mai putin frustrat si
cum faci sa iti pui intrebarile cum trebuie
cum faci sa ai curajul sa nu cauti iesiri facile, sa nu raspunzi cu subtilitati lipsite de substanta cum faci s-o dai dracului de criza existentiala trasa de par si sa te trezesti ca un om rezonabil in fiecare zi la opt si weekenduri la zece si sa incetezi sa cauti scuze metafizice pentru fiecare chestie elementara si cat se poate de prozaica pe care nu ai facut-o
- nu esti o victima.
scriu prost
mi-e frig
poate avea dreptate, in mintea lui complicata si pierduta in detalii, refuzuri copilarestisi filme cretine, trebuie sa stii sa faci un pas inapoi si sa pui un semn de intrebare sa se aseze langa tine.
vad prost la distanta. nu pot iesi din mine si din nemultumirile mele copilaresti.
"ce te nemultumeste?"
"ce vrei de fapt? ce astepti de fapt?"
era o vreme in care nici nu aveam nevoie de intrbarile astea
era o vreme in care totul venea de la sine
era o vreme in care nu aveam nevoie de constiinta lucrurilor pe care le faceam ori gandeam
era o vreme in care tin minte doar ca imi era bine, si asta o stiu doar acum cand nimic nu mai vine de la sine cand nu stiu ce astept dar am impresia ca stiu ce vor altii de la mine.
cum faci sa stii care e stanga si care e dreapta? cum faci sa iei totul ca atare, sa il accepti, sa inglobezi ce ai lasat in urma si sa mergi mai departe, cu pas sigur, cu intrebari clare, fraze scurte, ordonate si gandite la rece? cum faci sa nu te pierzi in amanunte, analogii stufoase..cum faci sa nu mai rascolesti stari si interpretari cum faci sa nu dramatizei cum stii sa te opresti sa accepti
cum stii sa te vezi dincolo de comparatii dincolo de competitii dincolo de cel mai bun castiga dincolo de oricum-sunt-toti-prosti habar-n-au lasa-ca-or-sa-vada-ei dincolo de orgolii dincolo de chirii calculatoare ortografie oglinzi ferestre
cum stii ca poti si fara sa ai nevoie de incurajari fara sa mai fii un parazit pe constiinta altora fara sa-ti zici ca nu asta e contextul in care reusesti fiindca atunci iti era bine si tonul cu care o zici face ca toate astea sa para vina lor, a celor care conteaza a celor care ti-au dat drumul fiindca ei cred in tine fiindca ei cred si stiu ca poti si asta stii si tu foarte bine cum faci sa stii ca poti sa nu i i dezamagesti
cum faci sa nu iei toul ca pe un complot misterios al lumii impotriva ta cum faci sa nu mai fi atat de egoist si incapabil sa vezi dincolo de limitele pielii tale in care nu mai incapi
cum faci sa nu ramai un copil frustrat si vesnic nemultmit, cum faci sa nu te mai alinti atat si sa privesti naibii o data pentru totdeauna lucrurile in fata
cum faci sa te adaptezi
cum faci sa nu mai rascolesti
cum faci sa te pui in ordine
cum faci sa te calmezi, sa nu mai tremuri sa nu mai ai un gol in stomac - nu, nu ti-e frica, esti doar las, e altceva
cum faci sa fii asa cum cred ei ca esti, fiindca in ochii lor esti mai bun si mai calm si mai putin frustrat si
cum faci sa iti pui intrebarile cum trebuie
cum faci sa ai curajul sa nu cauti iesiri facile, sa nu raspunzi cu subtilitati lipsite de substanta cum faci s-o dai dracului de criza existentiala trasa de par si sa te trezesti ca un om rezonabil in fiecare zi la opt si weekenduri la zece si sa incetezi sa cauti scuze metafizice pentru fiecare chestie elementara si cat se poate de prozaica pe care nu ai facut-o
- nu esti o victima.
22 décembre 2006
take a seat, have a coffee
Marseille, intr-o toamna ca o vara ca o nu-stiu-care-seara...Take a seat 'n have a coffee.
Uita-te rece la o plaja cu pietris gri si cu mare albastra-albastra chiar si noaptea.
E frumos, e cu luminitze, e cu bulevarde si sensuri-giratorii, e cu metrou si cu port...e frumos si mai nou e cu tramvai si cu ambuteiaje dezorientate.
E frumos, e ca in poze, e ca la televizor si..e viu.
E cu metrou - e cald, e intunecos, e sigur si rapid.
like a womb.
Liked your coffee? come back again.
c'est quand vous voulez.- ici, maintenant.
14 novembre 2006
happy franceday to me
E inca 12 noiembrie cand scriu prostia asta si asta inseamna ca sunt exact doua luni de cand am venit aici. Aici, adica Franta. Franta, adica, Aix-en Provence…
Totul se pierde deja in relativitate…am sentimentul simultan al lui mult si putin…
doua luni ? doi ani deja, mai bine.
doua luni ? doua saptamani, durata stas a unei vacante in strainatate –monumente, strazi vechi, amricani galagiosi printre localnici. Ma orientez dupa numele strazilor. Turist sunt, turist o sa raman.
Rock. No sex. Doar Clar – doua luni pe care le-am simtit mai clar si mai enervante decat ricare altele…nicaieri unde sa fug, nicaieri unde sa ma ascund de frica, de mine, de amintiri, de nesiguranta si ceatza fiindca oricum nimanui nu ii pasa si fiindca oricum nu pot fugi acolo unde vreau.
Sensul invers e interzis. E ca mersul cu masina – nu poti sa opresti brusc in mijlocul autostrazii si sa te intorci fara sa te injure toata lumea..ma rog - proasta analogie dar stiu eu ce vreau sa zic.
Gata, am inceput de doua luni…orizontul e deschis. Asta am vrut.
Morala: what you see ain’t what you get.
Totul se pierde deja in relativitate…am sentimentul simultan al lui mult si putin…
doua luni ? doi ani deja, mai bine.
doua luni ? doua saptamani, durata stas a unei vacante in strainatate –monumente, strazi vechi, amricani galagiosi printre localnici. Ma orientez dupa numele strazilor. Turist sunt, turist o sa raman.
Rock. No sex. Doar Clar – doua luni pe care le-am simtit mai clar si mai enervante decat ricare altele…nicaieri unde sa fug, nicaieri unde sa ma ascund de frica, de mine, de amintiri, de nesiguranta si ceatza fiindca oricum nimanui nu ii pasa si fiindca oricum nu pot fugi acolo unde vreau.
Sensul invers e interzis. E ca mersul cu masina – nu poti sa opresti brusc in mijlocul autostrazii si sa te intorci fara sa te injure toata lumea..ma rog - proasta analogie dar stiu eu ce vreau sa zic.
Gata, am inceput de doua luni…orizontul e deschis. Asta am vrut.
Morala: what you see ain’t what you get.
10 septembre 2006
7 septembre 2006
almost ready to go.
in camera mea sunt: o valiza mare, doua valize mai mici, o cutie mare si o cutie mai mica.
pe masa neagra de la capul patului - teancuri de carti.
sub scaun - pantofi, ghete, cizme.
tu dois devenir.
tu dois revenir. lost. [ a fost in vama, in stuf, intr-o dimineata cu ploaie in care daca nu-mi era frig, v-as fi indragit pe toti, adormiti sau nu.]
lazy
tot ce sunt incape in cutii si valize. tot trecutul meu. asta sunt - trei valize si o cutie.
nonsalanta cu care pierd timpul ascunde disperare.
o sa las pozele acasa. las aici ce este aici. fiecare lucru are locul lui. tostaky. locul meu - aflu eu care e si ala.
pictez balerini cu voi in green, va fac codite, fac orice sa va tot vad. cu disperare. ma agat de fiecare moment. nici nu ma mai intereseaza daca va pasa sau nu. e clar ca ruptura nu va fi blanda. va fi cu crize de nervi, de personalitate si de somn. o sa fie cu certuri, cu draci, cu drag, cu indoieli...
vreau sa va bucurati ca plec. ati reusit de fiecare data sa ma faceti sa ma bucur de bucuria voastra. asta sa faceti si acum.
be happy, smile.
i'll be ok. sa-mi scrieti, sa blogariti, sa bateti campii, small talk, nu ma intrebati nimic, sa-mi povestiti tot.
sa fiti online doar ca sa va vad, sa-mi trimiteti poze, sa-mi dati linkuri...s
a-mi dati idei, sa-mi cereti sa va fac bratari, vi le trimit prin posta, sa vreti coditze, va pun pe lista pentru cand ma intorc, sa vreti teneshi colorati si tricouri...
si sa va bucurati; pentru ca maine, sa ma pot bucura si eu.
almost ready to go , I say.
the beginning of a new chapter.
stop cycle.
start > new.
one trip, one noise.
pe masa neagra de la capul patului - teancuri de carti.
sub scaun - pantofi, ghete, cizme.
tu dois devenir.
tu dois revenir. lost. [ a fost in vama, in stuf, intr-o dimineata cu ploaie in care daca nu-mi era frig, v-as fi indragit pe toti, adormiti sau nu.]
lazy
tot ce sunt incape in cutii si valize. tot trecutul meu. asta sunt - trei valize si o cutie.
nonsalanta cu care pierd timpul ascunde disperare.
o sa las pozele acasa. las aici ce este aici. fiecare lucru are locul lui. tostaky. locul meu - aflu eu care e si ala.
pictez balerini cu voi in green, va fac codite, fac orice sa va tot vad. cu disperare. ma agat de fiecare moment. nici nu ma mai intereseaza daca va pasa sau nu. e clar ca ruptura nu va fi blanda. va fi cu crize de nervi, de personalitate si de somn. o sa fie cu certuri, cu draci, cu drag, cu indoieli...
vreau sa va bucurati ca plec. ati reusit de fiecare data sa ma faceti sa ma bucur de bucuria voastra. asta sa faceti si acum.
be happy, smile.
i'll be ok. sa-mi scrieti, sa blogariti, sa bateti campii, small talk, nu ma intrebati nimic, sa-mi povestiti tot.
sa fiti online doar ca sa va vad, sa-mi trimiteti poze, sa-mi dati linkuri...s
a-mi dati idei, sa-mi cereti sa va fac bratari, vi le trimit prin posta, sa vreti coditze, va pun pe lista pentru cand ma intorc, sa vreti teneshi colorati si tricouri...
si sa va bucurati; pentru ca maine, sa ma pot bucura si eu.
almost ready to go , I say.
the beginning of a new chapter.
stop cycle.
start > new.
one trip, one noise.
31 août 2006
2:06 am
timp. timp. timp.
t i m p.
n'am. ba am. ba n'am. ba am si il pierd aiurea. ba am dar nu pentru asta. nu pentru ei, nu pentru tine, nu pentru mine. ba si pentru mine, dar nu acum. trebuia mai devreme. trebuia mai tarziu. ba nu trebuia deloc.
n-am timp sa perseverz, n'am timp sa solidific, n-am timp sa cunosc.. sa va cunosc pe voi. n'am si pace. n'am timp sa iau lucrurile incet, oricum n'am eu rabdare de felul meu, intre o cafea in ploaie si un vreau-sa-prind-troleu'-trebuie-sa-ajung-acasa nu am timp sa arat cine sunt. sunt tentata sa va iau cu asalt, sa zic, sa fac, sa facem, sa ma enervez, sa ma implic al dracului, sa ma zbat. sa va fortez sa vedeti, sa ma vedeti, sa aveti o imagine partial verosimila mie macar atunci cand o fi sa vie vorba.
imi dau seama ca nu are rost. nu va mai zic nimic, nu duce nicaieri. n-am timp. ramane un inceput lasat in aer. pour l'instant, au moins.
am avut. timp adica. am trecut eu prin el aiurita si derutata cu atatea lucruri de facut, carti de citit, filme de vazut, muzici de ascultat, oameni de vazut, cunoscut, revazut. am trecut pe langa. o sa fie ca si cum n-ar fi fost. si eu tot dezordonata si aiurita si isteric-hlizita si superficiala cand nu trebuie o sa fiu. si tot cand nu trebuie o sa-mi pierd timpul pe undeva cu cate cineva si o sa imi pese si nu o sa fie bine si nu o sa fac bine nici mai departe caci o sa ma simt ca un bufet suedez. si o sa doara. si atunci timpul o sa stea si o sa ma hotarasc sa ma schimb. iar. si o sa ma gandesc ca timp am avut dar ca...
trebuie sa pun puloverele la uscat. am descoperit ca am mai mult pulovere negre decat credeam - cu gat, cu anchior, lalai, prezentabile, cu maneci lungi si evazate, cu maneci normale, mai lungi putin, mai scurte, cu fermoar si fara, mai moi sau mai aspre. multe, pur si simplu multe. in mintea mea, negrul era ceva mai colorat si dadea mai mult in nuante vesele.
maybe I ain't back after all..poate doar asa sunt - incapabila sa aleg, incapabila sa-mi asum responsabilitati concrete. frica e un scut bun. - dormitez, tremur, mai iau o gura de cafea, ma gandesc ca poate o sa citesc putin dar intre timp gasesc altceva, pur inutil, de facut. ma mai gandesc putin, mint, pur si simplu n-am stare, zac cu un tremur in mine si mi se face iar somn. somnul e arma buna, defensiva in totalitate.
si imi amintesc de tivuri de nadragi, de calcat, de pulovere, de incaltzari si liste. de carti de luat si carti de lasat, de caiete si de notite, de eseuri, concursuri, de texte de-ale mele si de dictionare, articole din ziare, carti postale, liste de facut, am de luat baterii, liste de verificat, da, mi-am luat pardesiul, mi-am luat si bocanci, ore de trezire ...
iar e 2.oo., iar mi-e frig, dar mi-e si lene sa inchid geamul, iar o sa pun ceasul la 9.00, o sa ma trezesc la 11.00 si o sa stiu ca am multe de facut dar nu o sa stiu de unde sa incep [sounds familiar, huh?]. daca o sa fiu singura acasa, o sa fumez o tigara.
...daca n-ai fi avut altele de facut si nu mi-ar fi fost frica de grifoni, tie ti'as fi spus toate astea.
zambeste.
t i m p.
n'am. ba am. ba n'am. ba am si il pierd aiurea. ba am dar nu pentru asta. nu pentru ei, nu pentru tine, nu pentru mine. ba si pentru mine, dar nu acum. trebuia mai devreme. trebuia mai tarziu. ba nu trebuia deloc.
n-am timp sa perseverz, n'am timp sa solidific, n-am timp sa cunosc.. sa va cunosc pe voi. n'am si pace. n'am timp sa iau lucrurile incet, oricum n'am eu rabdare de felul meu, intre o cafea in ploaie si un vreau-sa-prind-troleu'-trebuie-sa-ajung-acasa nu am timp sa arat cine sunt. sunt tentata sa va iau cu asalt, sa zic, sa fac, sa facem, sa ma enervez, sa ma implic al dracului, sa ma zbat. sa va fortez sa vedeti, sa ma vedeti, sa aveti o imagine partial verosimila mie macar atunci cand o fi sa vie vorba.
imi dau seama ca nu are rost. nu va mai zic nimic, nu duce nicaieri. n-am timp. ramane un inceput lasat in aer. pour l'instant, au moins.
am avut. timp adica. am trecut eu prin el aiurita si derutata cu atatea lucruri de facut, carti de citit, filme de vazut, muzici de ascultat, oameni de vazut, cunoscut, revazut. am trecut pe langa. o sa fie ca si cum n-ar fi fost. si eu tot dezordonata si aiurita si isteric-hlizita si superficiala cand nu trebuie o sa fiu. si tot cand nu trebuie o sa-mi pierd timpul pe undeva cu cate cineva si o sa imi pese si nu o sa fie bine si nu o sa fac bine nici mai departe caci o sa ma simt ca un bufet suedez. si o sa doara. si atunci timpul o sa stea si o sa ma hotarasc sa ma schimb. iar. si o sa ma gandesc ca timp am avut dar ca...
trebuie sa pun puloverele la uscat. am descoperit ca am mai mult pulovere negre decat credeam - cu gat, cu anchior, lalai, prezentabile, cu maneci lungi si evazate, cu maneci normale, mai lungi putin, mai scurte, cu fermoar si fara, mai moi sau mai aspre. multe, pur si simplu multe. in mintea mea, negrul era ceva mai colorat si dadea mai mult in nuante vesele.
maybe I ain't back after all..poate doar asa sunt - incapabila sa aleg, incapabila sa-mi asum responsabilitati concrete. frica e un scut bun. - dormitez, tremur, mai iau o gura de cafea, ma gandesc ca poate o sa citesc putin dar intre timp gasesc altceva, pur inutil, de facut. ma mai gandesc putin, mint, pur si simplu n-am stare, zac cu un tremur in mine si mi se face iar somn. somnul e arma buna, defensiva in totalitate.
si imi amintesc de tivuri de nadragi, de calcat, de pulovere, de incaltzari si liste. de carti de luat si carti de lasat, de caiete si de notite, de eseuri, concursuri, de texte de-ale mele si de dictionare, articole din ziare, carti postale, liste de facut, am de luat baterii, liste de verificat, da, mi-am luat pardesiul, mi-am luat si bocanci, ore de trezire ...
iar e 2.oo., iar mi-e frig, dar mi-e si lene sa inchid geamul, iar o sa pun ceasul la 9.00, o sa ma trezesc la 11.00 si o sa stiu ca am multe de facut dar nu o sa stiu de unde sa incep [sounds familiar, huh?]. daca o sa fiu singura acasa, o sa fumez o tigara.
...daca n-ai fi avut altele de facut si nu mi-ar fi fost frica de grifoni, tie ti'as fi spus toate astea.
zambeste.
30 août 2006
am idei multe
si timp putin...
vreau timp....vreau timp! vreau timp.
mult timp.
compartiment.
acum.
[that came out wrong, dar las' ca n'tzeleg eu:)]
vreau timp....vreau timp! vreau timp.
mult timp.
compartiment.
acum.
[that came out wrong, dar las' ca n'tzeleg eu:)]
28 août 2006
vreau sa [ma] joc
imi revin.
incep sa nu-mi mai fie somn cand ma bag in pat. sa nu ma mai doara capul cand ma trezesc.
am iar chef de plimbari noaptea si de ascultat povestile altora.
am chef sa ma uit pe cartile de cand era mica -povestile contesei de segur, charles perrault, andersen, povesti minunate imi citea mama la mare cand era mica, sperand sa adorm, la printul fericit plangeam si nu stiam de ce, numai cand vedeam ilustratiile superbe in acuarela, povestile rusesti - du-te-acolo-nu-stiu-unde-adu-mi-aia-nu-stiu-ce, recreatia mare - editia maaare, cu coperte galbene si desene simpliste..in sfarsit - micul print.
am chef de depanat amintiri fara nuante depresive. gata cu teama de uitare. gata cu disperarea de a recupera trecutul. - am chef sa ma joc. povesti de dragul povestilor, zise cu rabdare si detaliu, intrerupte de un celalalt care are si el povestile lui. divagati, copii, divagati cu gratie.
am chef si de povesti recente - spuse fara partinire, fara regrete, fara consecinte, fara aura de confesiune. pur si simplu povesti. "despre un concert si o cantare in bucatarie", " despre spaga in rate si alte romanisme", "despre cum si de ce am dormit mult in ultima vreme", " despre ce nu vreau a fac si ce imi iese mie din asta".
am chef sa rad mult si din orice - de formulari, de tonuri, de mutre, de priviri, de fapte in sine. am chef sa fiu vesela si sa zambesc si sa nu iau in serios mare scofala din.
si, mai ales, am chef de vorba - multa, saracia omului, ironii, sarcasme, maybe more than I can take, dar ce conteaza, de zis orice, despre orice, cate'n luna si'n stele, tampenii, copilarii, chestii mature si responsabile, intrebari, raspunsuri la plesneala care nu dau certuri, ci inmoaie numai alunecarile in seriozitati cum se inmoaie coltul de paine in zeama de la salata.
no limits, no rules.
joaca, joaca, joaca.
incep sa nu-mi mai fie somn cand ma bag in pat. sa nu ma mai doara capul cand ma trezesc.
am iar chef de plimbari noaptea si de ascultat povestile altora.
am chef sa ma uit pe cartile de cand era mica -povestile contesei de segur, charles perrault, andersen, povesti minunate imi citea mama la mare cand era mica, sperand sa adorm, la printul fericit plangeam si nu stiam de ce, numai cand vedeam ilustratiile superbe in acuarela, povestile rusesti - du-te-acolo-nu-stiu-unde-adu-mi-aia-nu-stiu-ce, recreatia mare - editia maaare, cu coperte galbene si desene simpliste..in sfarsit - micul print.
am chef de depanat amintiri fara nuante depresive. gata cu teama de uitare. gata cu disperarea de a recupera trecutul. - am chef sa ma joc. povesti de dragul povestilor, zise cu rabdare si detaliu, intrerupte de un celalalt care are si el povestile lui. divagati, copii, divagati cu gratie.
am chef si de povesti recente - spuse fara partinire, fara regrete, fara consecinte, fara aura de confesiune. pur si simplu povesti. "despre un concert si o cantare in bucatarie", " despre spaga in rate si alte romanisme", "despre cum si de ce am dormit mult in ultima vreme", " despre ce nu vreau a fac si ce imi iese mie din asta".
am chef sa rad mult si din orice - de formulari, de tonuri, de mutre, de priviri, de fapte in sine. am chef sa fiu vesela si sa zambesc si sa nu iau in serios mare scofala din.
si, mai ales, am chef de vorba - multa, saracia omului, ironii, sarcasme, maybe more than I can take, dar ce conteaza, de zis orice, despre orice, cate'n luna si'n stele, tampenii, copilarii, chestii mature si responsabile, intrebari, raspunsuri la plesneala care nu dau certuri, ci inmoaie numai alunecarile in seriozitati cum se inmoaie coltul de paine in zeama de la salata.
no limits, no rules.
joaca, joaca, joaca.
27 août 2006
Inscription à :
Articles (Atom)